Astăzi e ziua ta: Elisabeta Bostan

Dorinţa sa de a face regie a fost dintotdeauna. A făcut regie în liceu, a avut şi o mare plăcere de a face spectacole. După părerea domniei sale, încercările noastre de a delimita şi de a clasa cine este cel mai frumos şi cel mai viteaz în film este o mare copilărie. “Lasă timpul să vorbească, creează, fă multe filme, astfel încât să ai un palmares cât mai bogat şi apoi lasă spectatorii să decidă dacă eşti sau nu important. Dacă eşti important vei rămâne, dacă nu se aşterne o pulbere, o uitare, rămâi undeva în arhivă şi se va vorbi mai puţin despre tine”, ne povestea Elisabeta Bostan, personalitate marcantă a cinematografiei româneşti. Mâine îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Familia a susţinut-o de-a lungul întregii vieţi
“Cred în Iubire, în Generozitate, în Copilărie şi în valoarea acesteia, în sufletul şi în educaţia oamenilor...”
“Cu speranţă constat că ceva mai bun stă să se întâmple... Doar că încă aştept şi nu ştiu dacă speranţa mea nu este cumva exagerată... Există mai multe condiţii de a se întâmpla ceva bine în lume în general, în România în particular şi în cinematograful românesc în mod specific... Dar toate acestea au nevoie de anumiţi factori care să creeze oportunitatea de a se întâmpla binele... Şi îmi pare, din ce în ce mai mult, că această oportunitate nu este dorită, în special de cei care se găsesc în conducerea lumii – indiferent că ne referim la lumea întreagă, la România sau la Cinematograful Românesc...

Să fii regizor în România de astăzi înseamnă ceea ce a însemnat şi va însemna întotdeauna... Să ai ochii larg deschişi spre lume, spre viaţă, spre societate, să ai curaj, şi minte limpede, să ai sufletul deschis înspre a putea înţelege ceea ce este bine să faci şi să ai tăria de a face acest bine, chiar dacă necesită un efort mult mai mare... Şi... Să ai talent...
În urma mea, văd o familie extraordinară, ce m-a susţinut de-a lungul întregii mele vieţi şi un grup restrâns de prieteni de mare calitate... Văd un număr de studenţi ce au devenit nume importante în cinematograful românesc şi internaţional... Văd cum îmi cresc nepoţelele, pe fiecare zi ce trece, cum se maturizează, cum îşi dezvoltă personalităţile şi sper să îşi găsească drumurile corecte în viaţă... Văd, de fapt, bucuria vieţii, trăite din plin, cu împliniri, cu dureri şi sacrificii, cu izbânzi şi cu lupte pierdute, aşa cum se cuvine să îşi poată enumera în urma sa faptele şi acţiunile, orice om...

Cred în Iubire, în Generozitate, în Copilărie şi în valoarea acesteia, în sufletul şi în educaţia oamenilor... Cred în Dumnezeu şi în forţa Lui de a încerca să facă Bine, cât mai mult, cât mai multor oameni... Dar mă îngrijorează, din ce în ce mai mult, absenţa Lui pentru foarte multe dintre întâmplările nefericite ale acestei lumi...

Îmi doresc să termin filmul “ARMENOPOLIS” pe care îl produc în Casa mea de Producţie – Campion Film, să rezist şi să pot face cât mai mult bine, din cel pe care îl pot face şi îmi doresc din tot sufletul ca nepoatele mele să traverseze cu bine acest an de învăţământ, extrem de dificil... Îmi doresc, de asemenea, să am ceva mai mult timp şi eu şi familia mea, să stăm la casa de la ţară, să respir aer curat şi să pot fi alături doar de oameni, că au gesturi corecte, coerente şi constante... Acolo, la ţară, viaţa capătă un alt sens, mult mai aproape de natură, mai aproape de esenţă, mai aproape de Dumnezeu...”