Emil Hossu este un nume binecunoscut publicului. De aceea, orice incercare de prezentare ar eşua din start. Un actor model, modern şi iubitor de frumos, de animale, de teatru, film, colegi şi prieteni, de oameni. Astăzi actorul Emil Hossu implineşte 66 de ani.
"Privesc cu seninătate in urmă..."
"A fost un an bun", spune Emil Hossu. "In general, eu iubesc anii impari pentru că sunt născut in 1941. A fost un an in care am jucat in regia lui Catrinel Dumitrescu, in premiera Teatrului Nottara, «Bătrănul», o piesă după Gorki. Alături de mulţi colegi, de foşti studenţi de-ai noştri, de Bebe Cotimanis, de Anca Bejenaru şi de un foarte bun actor, căruia ii prevăd un viitor strălucit, Gabriel Răuţă. Intre timp am mai avut o colaborare, am intrat şi eu puţin pe culoarul telenovelelor, dar asta e viaţa. La telenovele se lucrează intr-un timp mult mai rapid pentru ca să se accepte o igienă artistică foarte severă. Este un gen care se cere, aşa că important este să fii căt mai aproape de profesionalism.
Am incercat să-mi păstrez bucuria de a trăi, bucuria de a fi cu prietenii, de exemplu Horaţiu Mălăele, care imi este şi naş, şi mulţi alţii. Am făcut apoi un tur pe la mine, prin Maramureş, să repar mormintele bunicii şi al unchiului, părinţii mei sunt ingropaţi aici, deci am incercat să fac un bilanţ de activităţi impletind profesionalul cu administrativul intim, eventual.
Nu agreez falsitatea şi minciuna, pe care din păcate le intălnesc tot mai des. Nu vreau să imi consum energiile pe care le mai am pentru a le corecta, că nu am cum, dar asta mă dezamăgeşte şi imi creează un anumit sentiment de lehamite. E foarte multă falsitate in multe domenii, foarte multă minciună, din păcate nu se cultivă deloc sau nu se cultivă vizibil ceea ce trebuie cultivat in societate. Profesia pe care o fac eu este o profesie de orgoliu, ori orgoliu nu inseamnă un orgoliu păcătos in care nu accepţi dialogul chiar sugerăndu-se corecturi, ci din contră. Nu obstrucţionează ceea ce inseamnă talent, ci il imbogăţeşte.
Agreez exact opusul, sinceritate, generozitate, lucruri care mi-au susţinut moralul in toată această perioadă, că au fost perioade grele. Sunt fericit că am avut dialoguri artistice cu Calboreanu, cu Ciubotăraşu, cu Irina Răchiţeanu, cu Fory Etterle, cu Emil Botta, cu Toma Caragiu, George Constantin, cu Marin Moraru, cu Gheorghe Dinică, cu Ştefan Iordache, cu Mălăele. Ce să imi doresc mai mult?! Ei mi-au fost parteneri, ei imi sunt prieteni. Motiv pentru care mă uit cu seninătate in urmă. Am sărbătorit mai amplu la 60 de ani, la 65 de ani. Acum am să sărbătoresc mai normal, nu că mă sperie 66 de ani, dar am muncit destul de mult, am avut nişte probleme de rezolvat şi nu simt nevoia unei festivităţi speciale. Totuşi, cu nişte prieteni dragi totdeauna mă simt bine."