Astazi e ziua ta... Eugen Simion

Este un critic literar de renume. A fost din 1998 si pana in aprilie 2006 presedintele Academiei Romane si in aceasta calitate se poate lauda cu cateva realizari cu care s-ar putea prezenta la Poarta Raiului. Academicianul Eugen Simion implineste maine 73 de ani.

"Eu voi ramane un om al Academiei"

Este un critic literar de renume. A fost din 1998 si pana in aprilie 2006 presedintele Academiei Romane si in aceasta calitate se poate lauda cu cateva realizari cu care s-ar putea prezenta la Poarta Raiului. Academicianul Eugen Simion implineste maine 73 de ani.

"Daca anii sunt linistiti, fara mari traume, ma impac bine cu trecerea lor. Daca ma refer la 2006, nu m-am impacat deloc bine cu trecerea timpului. A fost pentru mine o perioada foarte tragica. Mi s-au intamplat lucruri inacceptabile, ireversibile, a murit cineva foarte apropiat de mine si lucrul acesta m-a marcat. In mod normal, viata mea de cand nu mai sunt in fruntea Academiei nu trebuia sa se schimbe, insa a intervenit aceasta tragedie individuala care intr-adevar imi schimba totalmente viata. Eu voi ramane un om al Academiei, voi fi alaturi de Academie, dar este un moment in care trebuie sa te retragi dintr-o institutie. Pentru mine ce s-a intamplat este normal, anormal a fost faptul ca unii membri ai Academiei confunda Academia cu un sindicat de mahala. Am foarte multe carti pe care as vrea sa am timp sa le scriu. In clipa de fata ma ocup intens de colectia «Pleiade», vreau sa public un numar de clasici in acest an, am o carte terminata despre Eugen Ionesco... Un scriitor nu duce lipsa de probleme, el duce lipsa de altceva, uneori de timp, alteori de-o stare buna. Cea mai inspirata carte semnata de mine se cheama «Dimineata poetilor». A fost un pariu al meu, acela ca pot scrie bine despre niste poeti pe care nu-i mai citeste nimeni. Am terminat, spre surpriza mea, in a ma indragosti de acesti poeti care au inventat de fapt limba romana si poezia romaneasca. Cea mai de succes carte a mea este insa «Intoarcerea autorului», carte care a fost tiparita in Statele Unite, intr-o mare editura care a introdus noua critica europeana in America. Faptul ca mi-am incheiat mandatul la Academie pentru mine a fost un moment important, dar in acelasi timp a fost si un act de eliberare intr-un anume sens. Am cateva realizari de la Academie cu care as putea sa ma prezint la Poarta Raiului. Cred ca in primul rand am reusit sa asiguram o conditie cat de cat decenta pentru membrii Academiei Romane, vorbesc de conditia lor materiala, am incheiat probabil cea mai importanta constructie culturala de dupa 1990 si anume Biblioteca Academiei Romane, am ridicat la Otopeni un club al seniorilor unde membrii Academiei care ajung la o anumita varsta si au probleme de sanatate se pot retrage, am publicat 75 de volume din seria «Opere Fundamentale», manuscrisele lui Eminescu, sase volume, am inceput «Dictionarul General al Literaturii», «Gramatica Limbii Romane» si atatea altele. Academia, in ansamblu, este o institutie solida, dupa parerea mea, si sunt bucuros ca ea a reusit sa-si recapete locul in societatea romaneasca. Din punctul meu de vedere, in istorie, presedintele Academiei este mai important decat primul-ministru. Presedintele Academiei trebuie sa se fereasca ca de foc de politica. El trebuie sa faca stiinta si politica culturii romane. In clipa in care va introduce politica in institutie va fi un lucru foarte grav. Ultimele injustitii pe care le-am reparat ca presedinte a fost faptul ca l-am primit in Academie, dupa o suta si ceva de ani, pe Macedonski, care era pedepsit de la vestita epigrama, totusi este un mare poet. L-am primit pe Alexandru Piru si pe Edgar Papu, doi eminenti profesori si oameni de Litere, si primul meu act ca tanar membru al Academiei a fost sa fie primit in Academie post-mortem Eugen Lovinescu, un mare critic care nu a reusit in timpul vietii lui. Rolul criticului in societatea romaneasca actuala este marginalizat, mai grav decat atat, nu este ascultat, si mai grav decat atat este faptul ca institutia criticii ca atare nu mai functioneaza. "

REGRET
"Rolul criticului in societatea romaneasca actuala este marginalizat, mai grav decat atat, nu este ascultat, si mai grav decat atat este faptul ca institutia criticii ca atare nu mai functioneaza" - Eugen Simion, academician