"Astăzi e ziua ta..." Florin Chilian

Mărturisirile unui romantic incurabil... Florin Chilian işi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!

"Am trăit numai după capul meu..."

"De regulă făceam un şpriţ cu prietenii de ziua mea, dar parcă anul ăsta nu am chef, aşa că mă ocup de relansarea primului meu album, «Iubi-Interfaţă la realitate», şi de finalizarea lucrului la primul extras de single «Chiar dacă...», mai exact de partea de video.

Cel mai drag căntec imi este şi cel mai recent, «Atăt de frumoasă», şi-şi are locul lui pe un viitor album «Raiuri de iad». Ajung eu şi acolo curănd.

Oameni obişnuiţi... E un loc comun. Toţi suntem oameni obişnuiţi. Ne separă, cred, numai puterea de a ne materializa visele şi norocul, e adevărat, dar ţine şi de căt suntem de decişi in urmărirea acelui ideal. Sunt fără doar şi poate un om tare norocos. Am in jurul meu oameni puternici şi frumoşi. O declaraţie de dragoste a fost cea mai frumoasă frază. Poate o altă nuanţă a copilăriei care ţine de un alt fel de amintiri. «Pănă la Dumnezeu şi inapoi pe jos. Atăt de mult te iubesc!...». Cum să nu faci căntece frumoase cu aşa oameni in jur?!... Alte lumi, alte amintiri...

Nu regret nimic din tot ce a fost, n-aş schimba nici măcar o secundă. Am trăit numai după capul meu şi după regulile mele, aşa că... Cred că am avut o viaţă perfectă, chiar dacă uneori a durut teribil.

Cred că incepe să mă lase «caroseria». Am tras tare mult de organismul ăsta al meu incă din copilărie, de cănd făceam sport de performanţă, mai apoi cărănd scule la Vali Sterian şi Compania de sunet... Sper să nu fi ajuns un om mare, sper să fi rămas incă cu idealurile de la 19 ani neatinse de confortul fetid al reuşitei financiare. Sper că nu voi ajunge vreodată să nu mai am dileme, intrebări, vise...

Fiecare nuanţă din căntecele mele se referă strict pănă acum la viaţa mea şi aş putea scrie o carte din fiecare text al meu. Altfel cred că am şi scris in capul meu o carte. Se cheamă «Oamenii treaptă». Poate cănd voi fi mai liniştit să mă aşez la o masă de scris. Pănă atunci exersez aici in Jurnalul Naţional cu cele 21 de grame ale textelor publicate de voi.

De la o vărstă, trecerea anilor se cheamă etate, aşa că acum am şi orizonturi care ţin de confort. Aşa că vreau o limuzină să-mi car oasele bătrăne şi o casă la curte. Maşina e comandată dèjá, mai aştept casa... altfel, aşa cum am spus, vine relansarea primului meu album, album ce a fost refuzat in 2001 de toate casele de discuri, şi mai apoi urmează lansarea celui de-al treilea album, «Autistul». O altă definiţie a mea pe social... Prea nu vreau să renunţ la sensurile intrebării tale, legată de sensibilitate şi sentimente in lumea contemporanilor, unde nu mai suntem suflete, ci numere cu o carte de identitate şi un CNP."