x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Astăzi e ziua ta: Florin Piersic

Astăzi e ziua ta: Florin Piersic

25 Ian 2012   •   21:00
Astăzi e ziua ta: Florin Piersic

Un papagal i-a prezis ca va trai pana la 92 de ani, iar despre sine spune mereu ca este unicul care, atunci cand e fericit, este in al 11-lea cer. Pe estrada Palatului Festivalului de la Cannes, Danielle Darieux, marea actrita fran­ce­za, il prezenta pe prota­gonistul filmului romanesc 'Ciulinii Ba­ra­ga­nu­lui' ca si cum ar fi avut trei nume Flo­rin Pierre Sic, iar el si-a luat inima in dintii, pe atunci, deloc plombati, si a sarutat-o in fata tuturor. Fran­tu­zoai­ca a spus atat 'Oh, la, la, la, ces rou­mains'. Nu poate uita acest debut co­plesitor. Florin Pier­sic implineste maine 76 de ani. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.

A fost o vreme cand nu prea exista fata sa nu-l viseze. A fost o vreme, care inca mai este, caci pe Florin Piersic nu-l poti trece cu vederea niciodata, dar niciodata. Timpul a trecut, dar el ramane acelasi neobosit iubitor al meseriei pe care si-a ales-o demult cu sufletul. A urcat din mers, in tre­nuri neasteptate. Nu stim ce ar face Florin Piersic daca l-ai aseza la Masa Tacerii, dar putem face un exercitiu de imaginatie si parca il auzim cum spune: 'Ba, voi sunteti ne­buni?!'. Ce sa taci, mai ales acum, in acest vremuri! 'Draga mea, degeaba ma suni, ca nu sunt in tara, sunt la Budapesta. Filmez aici, ma intorc abia pe data de...', asa incepe discutia telefonica pe care am avut-o cu Florin Piersic.

'Dar daca tu consideri ca trebuie sa aduci aminte ca este ziua mea, nu stii cat de tare ma bucura. Amintiti voi, jurnalistii, de noi, astia care am facut ceva pentru tara asta. Astia care am ramas aici si am iubit acest pamant pana nu am mai putut. Ma faci feri­cit ca amintesti si de mine, ca poate merit si eu sa apar in paginile ziarului. Te rog sa-l pupi pe Tuca, scumpa mea, si spune-i ca-i multumesc ca mai aduce romanilor aminte de valo­rile acestei tari. Ca uite, ma doare acum o chestie. M-au sunat cei de la emisiunea lui Madalin Ionescu si ma intrebau daca pot comenta in vreun fel ce a spus Victor Rebengiuc despre Stela Popescu. Pai, ce sa comentez?

Sunt stupefiat. Cum sa spui alte cuvinte despre Stela Popescu decat bune? Este o actrita exceptionala, arata extraordinar, si-a pastrat umorul, a facut roluri minunate. Ce sa spui despre ea? Mai, dar lasati oamenii in pace. De ce sa aruncam vorbe urate unii asupra altora. E nedrept. Am mai ramas putini, noi, cei din generatiile vechi, de ce sa nu strangem randurile si reusim doar sa ne uram?', spunea cu naduf la telefon Florin Piersic.

Posesor al unui haz inconfunda­bil, daca nu ai o viata la dispozitie, mai bine nu-l intrebi nimic, pentru ca atunci cand incepe nu mai termina, mereu are ceva de spus. Dar acesta este marele sau atu. 'Noi, actorii, supravietuim datorita amin­ti­rilor. M-am gandit de multe ori cat de adevarate sunt aceste cuvinte. Mi se potrivesc mai ales mie. Pentru ca nu stiu daca traiesc datorita in­tam­pla­ri­lor, intalnirilor, cunos­tin­te­lor pe care le-am facut in timpul zecilor de ani, dar sigur ca exista cateva persoane care au facut si vor face parte din existenta mea, care mi-au lasat si sigur or sa-mi lase amintiri. Margelatu. Ce frumos suna pentru mine acest nume.

Premiera filmului «Drumul oaselor» a insemnat in 1980 pentru Cinematograful Patria o mica reno­vare. Romanii au dat navala in sala, trecand peste usi, prin geamuri, pentru a vedea aventurile lui Margelatu. In doi ani si jumatate, filmul a fost vizionat de 4.670.000 de spectatori', spune Florin Piersic.

'Sunt emo­tio­nat. Eu nu am nimic programat, totul este cum imi vine. Intalnirea mea cu publicul este mereu una interactiva. E viata mea. Viata mea de actor. Scrie daca vrei. Am inceput la Piatra-Neamt. Am fost repartizat in 1959, dupa ce un an am stat la Bucuresti, impreuna cu Leo­pol­dina Balanuta, Dumnezeu s-o ierte, cu Cosma Bra­so­veanu si cu Ghita Popovici Poena­ru. Am fost patru cu media 10. Am ju­cat la Teatrul National roluri extraordinare. Parintele meu spiritual si artistic a fost Alexandru Finti, pe care-l regret toata viata, pentru ca el mi-a dat roluri ca «Idiotul», adica Lev Mis­kin, el mi-a dat rolul lui Lennie din «Oameni si soareci», spectacol care pana astazi a ramas de neuitat. L-am jucat de 1.270 de ori.

Pe scena, totul depinde de public. El e judecatorul meu. Eu il simt, pentru ca de aia sunt actor si nu sunt hingher. Sunt actor pentru ca, daca nu v-ati prins ca-s ta­len­tat pana astazi, nu ma mai intereseaza, inseamna ca nu sunteti normali. Sa-ti dea Dumnezeu ce stiu eu, si eu stiu destule, si ce-i mai bine. Tot ce-mi doresc eu pentru tine, pupa-i pe parintii tai si spune-le ca Florin ii iubeste, pupa-l pe Tuca si spune-le romanilor ca sunt nebun dupa ei!', a incheiat Florin Piersic.

×
Subiecte în articol: calendar astăzi e ziua ta...