Unul dintre cei mai iubiti actori ai scenei de teatru romanesti si-a inceput cariera de profesor in 1974, ca asistent la IATC. In 1996 devine profesor universitar la UATC, iar in 2002 devine doctor in arte cu lucrarea "Actorie sau magie". Astazi, rectorul UNATC Bucuresti, Florin Zamfirescu, implineste 58 de ani.

"Un actor... un om fara o definitie clara"

"Am avut an mai bun decat ceilalti, cu multe realizari personale si oficiale. Voi incheia filmarea la serialul la care lucrez acum, «Iubire ca-n filme», apoi incep o piesa la Teatrul Odeon, dupa care studentii mei din anul III intra in anul IV si am de pregatit cateva spectacole. Cea mai mare satisfactie pana in prezent mi-a adus-o baiatul meu, care mi-a facut un nepot. Profesional, cred ca am reusit ceea ce mi-am propus: un curs ascendent bland, nu cu salturi spectaculoase. Mi-au placut foarte mult rolurile negative, care sunt mai ofertante, dar, din pacate, am avut multe roluri pozitive. Am jucat tot Caragiale. Singura piesa a lui Caragiale in care nu am jucat, dar am pus-o in scena a fost «Conu’ Leonida fata cu reactiunea». M-am potrivit cu Caragiale. S-au petrecut multe schimbari in acesti opt ani de cand sunt rectorul Facultatii de Teatru si Film. Ma pot mandri ca voi lasa in urma mea o scoala renovata complet. Am reusit restructurari importante in invatamant. Parasesc aceasta functie peste cateva luni cu fruntea sus.

Am cochetat cu scrisul publicand doua carti. Una se dorea un curs de actorie, dar a iesit cu totul altceva. Se numeste «Actorie sau magie» si se adreseaza omului care este interesat de propriile sale mecanisme. Indraznesc sa spun ca meseria de actor este cea mai apropiata de mecanismul psihic uman, asa cum medicina este apropiata de fizicul uman. A doua carte pe care am comis-o se numeste «Catifea» si este urmarea faptului ca joc «Marchizul de Sade», pe care am indraznit sa-l si citesc. M-a inspaimantat atat de tare incat m-am ambitionat sa scriu o carte erotica din punctul de vedere al unui om normal si nu al unui nebun.

Frumusetea conteaza foarte mult in cariera unei actrite, dar eu inteleg altceva prin frumusete decat se intelege in mod normal. Nu inteleg prin frumusete genul «vampa». Toata viata am admirat-o pentru frumusete pe Mariana Mihut. Este o frumusete cu adevarat feminina. Pentru un actor este important sa treaca neobservat in mijlocul multimii. Sa nu se vada ca este actor. Un actor care trebuie sa interpreteze roluri trebuie sa fie un om fara o definitie clara. Un actor pe care il respect din tot sufletul si fara rezerve este Victor Rebengiuc.

In adolescenta citeam tot ce-mi cadea in mana. Am citit vietile actorilor romani si chiar straini. Visul meu era sa ajung si eu sa merit sa scriu o carte despre viata mea. Asta visez si acum..."