"Astazi e ziua ta...": Gabriela Vranceanu-Firea - "Mult prea repede s-a scurs ti

Astazi, Gabriela Vranceanu Firea isi serbeaza ziua de nastere. La multi ani!

"De cand sunt mama de copil, un an in plus inseamna, de fiecare data, un an mai mult pentru Tudor. Nici nu-mi vine sa cred ca a terminat clasa a II-a si ca, la toamna, implineste 9 ani. De regula, nu fac mare spectacol de ziua mea, cred ca din superstitie. Si in Biblie se spune ca bucuria pamanteasca trebuie sa aiba o limita, pentru ca, altfel, riscam sa ne indepartam de cele sfinte si cu adevarat valoroase. La 20 de ani venisem de doi ani la Bucuresti, de la Bacau, si imi doream sa cresc mai repede, sa fiu la casa mea, cu familie, copil si o cariera implinita. Acum, ca le am pe toate, as vrea sa dau timpul inapoi si sa mai copilaresc putin. Aniversarile de acum nu sunt mai fastuoase pentru ca imi permit financiar ci, mai degraba, se desfasoara dupa un alt ritual, pentru ca am o familie acasa, una la Antena 1 si o alta la Uniunea Scriitorilor. Dar, de fiecare data la 13 iulie, imi aduc aminte de aniversarile din copilarie, cand eram in centrul atentiei familiei (noi suntem patru frati la parinti) si mancam pe saturate spuma de zmeura - pe care o ador - si primeam niste flori pe care in Bucuresti nu le-am gasit - lila, frumos mirositoare, ca niste pufuleti. Mult prea repede s-a scurs timpul!!!! Bine, macar, ca nu fara folos. Singurul regret este ca am reusit, in scurt timp, sa ma specializez in trei domenii: litere, jurnalistica si economie, dar nu am decat un copil. In planurile mele erau cel putin trei copilasi pana la aceasta varsta. Cele mai multe intamplari bune din viata mea s-au intamplat la trecerea dintre ani, nu vara, cand sunt eu nascuta. Am fost foarte harnica de mica, cum se spune, si in viata particulara, dar si in cea profesionala. Cred ca am realizat in 10 ani cat altii in 20, dar asta nu stiu daca este atat de bine, pentru ca, pe undeva, m-am lipsit, voit, de anumite placeri si frumuseti ale varstei dintre 18 si 28 de ani, cand voiam sa am realizari cat pentru o viata de om. Eu nici acum nu stiu sa ma relaxez, dar promit sa invat. La 32 de ani imi doresc calm si liniste acasa, energie si actiune la redactie, spirit si inspiratie la scris. Ma simt bine la varsta asta. Sunt sanatoasa si am moralul ridicat. In special de Tudor, care nu ma lasa, nici o clipa, sa uit ca el este universul meu. Mi-as dori sa am acum 9 ani, si sa ma joc cu Tudor, de la egal la egal, amical. Tristetea nu-mi vine o data cu varsta, ci doar atunci cand aflu in jurul meu minciuna, rautate, ipocrizie si lasitate. In rest, avem, cu totii, varsta pe care o purtam in suflet. Am vazut femei de 50 de ani cu aer de adolescente si altele, la aceeasi varsta, imbatranite prematur. Mi-as dori ca peste mai putin de 20 de ani sa fac parte din prima categorie."