Este etnolog si marturiseste ca toata viata si-a dorit sa faca cercetare. Si-a dedicat peste 25 de ani Muzeului National al Satului "Dimitrie Gusti" si nu regreta nici macar un moment acest lucru. Georgeta Stoica a implinit ieri 75 de ani.

"Am invatat inca o data romaneste"

"Cand am ajuns la Muzeul Satului nu stiam nimic despre etnografie. La facultate am facut istorie si arheologie. Am venit aici, unde ma astepta directorul de atunci, profesorul Focsa, si i-am spus ca nu sunt pregatita pentru acest domeniu. I-am propus sa ma angajeze timp un an pentru a vedea daca ma adaptez la acel specific si daca va fi multumit de mine. A acceptat si am inceput sa merg cu el pe teren imediat. Umbland mult prin sate m-am convins ca este un lucru minunat. In primul rand, pentru ca inveti de fiecare data altceva. Am crezut ca am invatat inca o data romaneste, fiindca am invatat o multime de cuvinte de care nu auzisem niciodata. M-a uimit mai ales intelpciunea unor sateni in varsta, care erau foarte buni povestitori. O cercetare de atunci nu era atat de simpla ca acum. Acum este complicat, pentru ca nu mai gasesti ceea ce gaseam noi la vremea respectiva, dar atunci era complicat, pentru ca nu aveai mijloace de transport.

Am fost director adjunct la muzeu intre 2000 si 2007. Am plecat, iar dupa incendiul din 2002 am revenit ca director, chemata de domnul Opris si de Razvan Theodorescu pentru a restaura muzeul. Vazusem la televizor dezastrul si am plans foarte mult, pentru ca investisem foarte mult sufleteste in cei 17 si apoi alti cinci ani pe care ii petrecusem la muzeu. Am venit aici la 1 martie 2002 si in noiembrie erau toate casele ridicate. Am primit ajutor material de la oameni la care nici nu m-as fi gandit. Atunci am inteles ca este o institutie intrata de mult in constiinta romanilor, chiar si a celor de peste hotare. Am realizat o serie de carti dintre care una imi este cea mai draga. Am scris-o cu Paul Petrescu si a primit un premiu al Academiei. Cea mai dificila carte a fost «Dictionarul de arta populara», pentru ca la un dictionar lucrezi de zece ori mai mult decat la o carte. Pe vremea aceea eram la «Editura Enciclopedica». Am mai avut o lucrare mai mica, privind podoabele populare, care mi-a placut foarte mult. Recent, am considerat ca trebuie sa scriu si ceva despre muzeu, si am tiparit un album cu Muzeul Satului.

Muzeul, in primul rand, se mandreste cu patrimoniul, care este foarte valoros. Aproape toate tipurile de case de aici nu mai exista. Avem foarte mari dificultati in restaurarea lor, pentru ca nu mai gasim mesteri in satele respective care sa stie sa lucreze cu tehnicile traditionale. Este o munca enorma aici si suntem un colectiv dedicat. Nu poti sa faci munca la Muzeul Satului si in general in etnografie, daca nu esti trup si suflet dedicat acestei ocupatii."