"Astazi e ziua ta...": Gheorghe Ardelean - "La tinerete, timpul nu imi ajungea"

Sculptorul Gheorghe Ardelean s-a nascut in 1927 in Godenesti, Hunedoara. A absolvit Liceul Industrial din Resita si veleitatile de artist i-au indreptat apoi pasii spre Institutul de Arte Plastice.

Dupa o viata in care a incercat sa-si invete elevii tainele slefuirii cu dalta si ciocanul, i-a ramas in suflet regretul ca nu si-a putut implini, asa cum si-ar fi dorit, dragostea pentru creatie. Astazi, Gheorghe Ardelean implineste o venerabila varsta. La multi ani! "Simt foarte greu trecerea timpului pentru ca la varsta asta sunt foarte suferind. Nu am nici un fel de activitate, decat mai rasfoiesc cate o carte si mai pierd timpul la televizor. Am incheiat cu sculptura acum cativa ani pentru ca necesita eforturi fizice pe care nu mai sunt capabil sa le fac. Timpul trece mult mai lent acum decat atunci cand eram tanar. In tinerete aveam multe de facut, am lucrat in invatamant 30 de ani, am predat sculptura si in timpul liber stateam in atelier. Voi aniversa fara nici un fel de fast, in familie si alaturi de cativa prieteni. La tinerete timpul trecea foarte repede si nu imi ajungea. Activitatea omului este ceea ce conteaza, la orice varsta, cum poti sa valorifici produsul muncii tale si ce importanta are. Regret faptul ca nu m-am putut dedica mai mult sculpturii, din cauza activitatii didactice care imi rapea foarte mult timp. As fi vrut sa stau in atelier, cu sacrificiile inerente, sa ma dedic muncii de creatie. N-am avut niciodata obiceiul serbarii zilelor mele de nastere; erau niste evenimente intamplatoare: ma intalneam cu cineva si ne consumam o buna bucata de vreme undeva, intr-o gradina, profitand de faptul ca exista un motiv. Foarte mult timp in viata am sperat ca voi putea sa trec printr-o activitate plina, careia sa ma pot dedica total. Imi doresc sanatate, altceva nimic in mod deosebit. In conditiile in care sanatatea nu raspunde la parametrii doriti, anii acumulati nu sunt usor de suportat. Unui nou an nu pot sa-i acord valente deosebite pentru ca asta poti sa faci numai atunci cand ai o satisfactie, de orice natura ar fi aceasta. Cred ca, in principiu, satisfactiile sunt legate de profesie, de o anumita activitate, si atunci cand varsta si sanatatea nu iti mai dau voie sa poti cere ceva de la activitatile pe care le iubesti, nu mai poti da valoare unui an."