A dus echipa Dinamo, in premiera pentru istoria clubului, in grupele Cupei UEFA. Acum antrenor al echipei Omonia Nicosia, Ioan Andone marturiseste ca traieste o experienta frumoasa la cel mai mare club cipriot. Astazi tehnicianul implineste 46 de ani.

Ioan Andone, un nou inceput

"Trec anii... 46 de ani e o varsta. Altadata ma distram, eram preocupat sa-mi sarbatoresc ziua. Acum, cu cat inaintezi in varsta, iti pare rau ca trec anii pe langa tine. De trei-patru ani am inceput sa simt asta. Acum vreo zece ani am avut parte de o sarbatorire mai deosebita la clubul lui Ilie Nastase, pe malul lacului Herastrau... A fost o petrecere foarte reusita. Acum o sa invit la masa cativa jucatori romani de aici, din Cipru. Pentru anul asta imi doresc sa fiu sanatos si sa intre baiatul meu la facultate. Cea mai mare performanta a mea ca antrenor a fost eventul din 2002, in primul meu an la Dinamo. Am luat si campionatul si Cupa in sezonul 2003-2004 si ne-am calificat anul trecut in grupele Cupei UEFA, pentru prima data in istoria Clubului Dinamo. Ca jucator, aproape de sufletul meu au ramas calificarea la Campionatul Mondial si cele doua semifinale, in ’83 si ’90, jucate in Cupele Europene - una in Cupa Campionilor cu Liverpool si cealalta, Cupa Cupelor, cu Anderlecht - si participarea la Campionatul Mondial din ’90 din Italia. Exista si regrete, destul de multe, in fotbal faci si greseli. Am ajuns in fotbal datorita lui Mircea Lucescu. Daca nu era el, eram probabil un inginer constructor, voiam sa dau la facultatea de Constructii. El m-a facut sa ma intorc si sa accept sa joc fotbal de performanta. Nu stiam eu prea multe, dar cu timpul am realizat ca e ceva deosebit. Nici ai mei acasa nu stiau ce inseamna fotbalul, tatal meu cred ca nu fusese la nici un meci pana nu am inceput eu sa joc. In cariera asta am primit tot felul de sfaturi, de la sotie, de la parinti, de la socri, care, fara sa cunoasca exact ce inseamna constructia unei echipe, ce trebuie sa faci tu ca antrenor, iti recomanda anumite lucruri care iti raman in suflet. Am primit multe cadouri, dar unul foarte frumos a fost un ceas primit de la sotia mea. Nu imi pare rau ca am plecat la o echipa din strainatate, ca altfel nu plecam. Eu sunt un tip care isi respecta contractele. Aveam contract cu Dinamo pana in vara aceasta, dar am fost fortat sa plec... Dar aici este o experienta extraordinar de frumoasa pentru mine. E un nou inceput pentru cariera mea. M-am asteptat, sincer, sa fie mult mai dificil. Dar fotbalul peste tot se joaca la fel. Incerci sa aplici filozofia de antrenor la echipa si, daca reusesti, castigi. Omonia Nicosia este cel mai mare club din Cipru. Luptam pe doua fronturi: la castigarea campionatului (suntem pe locul trei, la doua puncte de primul loc) si la castigarea Cupei, mai sunt sase meciuri pana la finala. Mi se pare extraordinar ca o echipa, intr-o tara cu 750 de mii de locuitori, sa adune pe stadioane 20 de mii de oameni sau sa mearga in deplasare cu cinci mii de suporteri. In Romania nu se intampla asa ceva... Omonia e un fenomen social aici, in Cipru."