A adus contributii importante in domeniul fiziologiei. Rezultatele cercetarilor sale au fost prezentate in peste 300 de lucrari, multe dintre ele fiind onorate cu premii ale Academiei Romane, al carei membru titular este din 1994. Academicianul Ion D. Haulica implineste maine 82 de ani.

"Ma preocupau enigmele vietii"

"Am ajuns la medicina dintr-o intamplare. Fiind fecior de taran, am dorit sa urmez Facultatea de Agronomie si, pentru ca am pierdut ultima zi de inscriere, am fost mai mult sau mai putin obligat sa gasesc o facultate la care puteam sa ma inscriu. Singurul loc unde se mai puteau face inscrieri era la medicina. Asta se intampla in toamna anului 1943. Incetul cu incetul, am incercat sa ma adaptez obligatiilor si profilului noii profesii. Nu stiu in ce masura am reusit. Am ales fiziologia, pentru ca inca de pe vremea cand eram elev ma preocupau enigmele vietii. Fiziologia, ca stiinta a constantelor si functiilor normale ale organismului, isi propune tocmai sa spuna cate ceva despre substratul metabolic si energetic al proceselor vitale, lucru care mi s-a parut deosebit de interesant si care mi-a marcat viata in continuare. Am fost norocos. Am beneficiat intai de suportul biologic si material al parintilor, care erau simpli oameni de la tara. Apoi, am profitat de exemplul si de indrumarea maestrilor. Lansarea pe care am realizat-o cu sprijinul nelimitat al lor pe plan profesional si apoi uman a fost cea care m-a ajutat sa ajung poate mai mult decat meritam.

Fiziologia este anticamera patologiei si termenul de referinta al tuturor fenomenelor biologice care au loc in patologia umana. Dorind sa vad care sunt prioritatile fiziologiei, am incercat sa ma apropii de necunoscutele sistemului nervos vegetativ, un domeniu in care am si incercat sa elaborez ceva materiale monografice, apoi biochimismul functional al creierului si, bineinteles, venit la Iasi, in domeniul sistemului renina-angiotensina, ca sistem hormonal, nu numai renal, ci si extrarenal. Acestea ar fi cele trei domenii in care mi-am consumat aproape cei 60 de ani de viata profesionala. Putinul pe care l-am realizat a fost vazut si de altii. Se putea intampla si altfel, cum s-a intamplat cu destui alti colegi de generatie. Academia Romana, ca si Academia de Stiinte Medicale m-au onorat cu calitatea de membru al lor, nu stiu in ce masura meritat.

Pe plan personal, sunt multumit si bucuros de a trai. Incerc inca sa nu fac umbra degeaba pamantului. Imi doresc sanatate si minte intreaga, pe cat posibil, ca sa pot continua ce am facut in decursul anilor. Am in proiect o noua editie a manualului de fiziolgie care se gaseste sub tipar la Editura Medicala si o monografie despre probleme inca necunoscute privind patologia durerii, a somnului. Sa vad ce voi putea realiza, pentru ca fiecare clipa ne atinge si ultima ne doboara."