Pasiunea sa pentru literatură a început din copilărie şi adolescenţă, prin lectură, o influenţă importantă asupra drumului său având-o Jules Verne. „Probabil că s-a potrivit cel mai bine cu acea curiozitate care m-a stăpânit dintotdeauna şi care nu m-a părăsit nici astăzi. Descoperind atâtea şi atâtea frumuseţi în cărţile lui, probabil că, fără să-mi dau seama atunci, am încercat să urmez cu mijloacele mele acelaşi drum. Cunoaşterea este o sferă care pe măsură ce-şi măreşte volumul îşi înmulţeşte punctele de contact cu necunoscutul”, ne mărturisea scriitorul Ion Hobana. Astăzi împlineşte 80 de ani. Îi urăm „La mulţi ani!”.
„Nu e uşor să te împaci cu gândul că ai împlinit 80 de ani. În tinereţe şi chiar la maturitate mi se părea că e o vârstă aproape matusalemică. Şi iată că am trecut pragul fără să simt vreo schimbare demnă de luat în seamă. Trecerea a fost totuşi marcată de un eveniment foarte important pentru mine: apariţia, la Editura Academiei, a unei cărţi la care lucram de multă vreme: «Peste o sută şi o mie de ani. O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică până la 1900». Semnalez faptul că primul capitol este consacrat Evului Mediu, o epocă între ale cărei hotare, mereu supuse revizuirii, am descoperit lucruri într-un fel incredibile. Un singur exemplu: Perceval, unul dintre Cavalerii Mesei Rotunde, joacă trei partide cu o tablă de şah pe care piesele se mişcă singure – şi le pierde pe toate. Chiar dacă tabla aparţine unei zâne a apelor, ideea că un obiect poate întrece omul într-un joc al gândirii, devenită astăzi o eclatantă realitate, este cel puţin insolită pentru secolul 13.
În timpul îndelungatei documentări, am constatat încă o dată cât de bogate sunt marile biblioteci bucureştene, cărora li s-au adăugat, datorită unor împrejurări favorabile, Bibliotecile Naţionale din Paris şi din Roma. Am adunat astfel texte şi imagini care se regăsesc în «Istorie…», un loc important revenind «Călătoriilor extraordinare» inspirate de avalanşa de descoperiri ştiinţifice şi tehnice ale epocii. Folosesc acest prilej pentru a recunoaşte din nou datoria mea de suflet faţă de Jules Verne, a cărui operă am devorat-o începând din copilărie şi adolescenţă. Aş spune că a fost o dragoste la prima lectură, o dragoste care nu s-a risipit, cum se întâmplă în relaţiile dintre oameni. Iar datoria am încercat să o «plătesc» traducând zece dintre cărţile sale, publicând numeroase studii şi articole, realizând un număr important de emisiuni de radio şi televiziune, participând la colocvii în ţară şi în străinătate şi, mai ales, scriind trei cărţi consacrate vieţii şi operei marelui scriitor, care continuă să se situeze printre cei mai citiţi autori de pe mapamond”.