Unul dintre cei mai prolifici atacanţi români, Ionel Danciulescu, împlineşte astăzi 36 de ani. La mulţi ani!
Născut la Slatina, a început fotbalul de performanţă la Electroputere Craiova, pentru care a evoluat timp de doi ani. Fotbalist cu o carieră impresionantă, a reuşit să obţină trofee importante în ţară, cu două dintre cele mai mari echipe din România, Steaua şi Dinamo. În 1997, Ionel Dănciulescu a ajuns să joace în Turcia pentru Altay Izmir, evoluând timp de o jumătate de sezon. La echipa naţională a fost selecţionat prima dată în 1999, iar în 2009 a revenit o dată cu Lucescu junior. Tot în 2009 a semnat un contract pentru un sezon cu posibilitate de prelungire, cu echipa spaniolă Hércules Alicante.
După un sezon în care a jucat în Spania, se întoarce la Dinamo.
“Îmi doresc să fiu lăsat să joc fotbal atât cât mai pot”
“Fotbalul îmi ocupă tot timpul, sunt în cantonament. De cele mai multe ori, ziua mea m-a prins în cantonament”, mărturiseşte fotbalistul.
A început să joace fotbal ca toţi copii, în curtea şcolii, în faţa blocului. “Lumea cred că ştie ce am făcut în fotbal, nu cred că a rămas nimic nespus.”
Ca fotbalist ai o anumită notorietate, dar trebuie să ştii cum să o gestionezi, spune sărbătoritul nostru. “Fotbalul s-a schimbat mult de la debutul meu şi până acum, din păcate, suntem în regres, e evident. Când eram eu copil, fotbalul se făcea din plăcere, acum să zicem că este o modă să te duci la fotbal.”
Este mândru de ceea ce a realizat până acum şi speră că va realiza şi de acum înainte. “Pentru că mai vreau să joc fotbal, cred că am avut un parcurs destul de frumos. Îmi reproşez că am luat anumite decizii, care nu s-au dovedit a fi cele mai bune, pentru că de multe ori am gândit cu sufletul şi nu cu mintea, dar sunt mulţumit cu ce am realizat şi cu mine. Contează foarte mult şi latura umană, pe lângă cea profesională, să fii un fotbalist foarte bun. Trebuie să munceşti foarte mult, să fii serios, contează evident şi talentul, dar fără muncă nu cred că poţi face nimic. Performanţele, cifrele şi trofeele rămân. Astea te caracterizează ca jucător de fotbal.”
Nu ştie exact ce se va întâmpla după ce va încheia cariera de jucător, dar cu siguranţă îşi doreşte să rămână în fotbal. “Îmi doresc să fiu lăsat să joc fotbal atât cât mai pot. Atunci când nu voi mai putea să joc, voi fi primul care va ridica mâna. Vreau să mă bucur de fotbal pentru că am dat destul acestui sport, zic eu, şi e normal să mă bucur de el atât cât mai joc.”