Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A jucat mult, foarte mult, roluri mari, mai mici, imense, mai bune sau mai proaste, mai adevărate sau mai schematice, pe toate le-a tratat la fel, chiar dacă nu le-a iubit la fel. Astăzi Iarina Demian işi sărbătoreşte ziua de naştere
A jucat mult, foarte mult, roluri mari, mai mici, imense, mai bune sau mai proaste, mai adevărate sau mai schematice, pe toate le-a tratat la fel, chiar dacă nu le-a iubit la fel. Işi doreşte să fie sănătoasă, pentru că mai sunt multe de făcut... Astăzi Iarina Demian işi sărbătoreşte ziua de naştere.
"Astăzi este ziua mea?... Am şi uitat... Mi-ar plăcea să trăiesc intr-un loc in care oamenii să nu măsoare timpul cu asemenea incrăncenare sau măcar să ne intoarcem la clepsidră... Pentru mine timpul se măsoară in bucurii, necazuri, victorii sau infrăngeri, nu in ani. Cănd eram copil, mama imi pregătea de ziua mea tarte cu struguri şi imi cumpăra gladiole. Aşteptam tot anul tartele alea, pline cu cremă de vanilie, peste care turna un sirop de fructe făcut tot de ea. Mama alegea strugurii, bob cu bob. Aveau coaja subţire şi transparentă, parcă erau nişte perle mari şi verzi. Cănd le scotea din cuptor, mirosul era imbătător. Mă aşezam pe un scăunel, langă ea, şi incepeam să le număr, nu o dată, de zeci de ori... Mi-e dor de tartele ei, pe care nu aş fi vrut să le impart cu nimeni, nici măcar cu fraţii mei.... Dar, mai ales, imi este dor de EA. Ea, care nu mi-a spus niciodată, nici măcar de ziua mea, că sunt frumoasă, deşteaptă sau talentată... Mama mi-a spus doar că trebuie să fiu cinstită, dreaptă şi harnică... Am inţeles că pot fi deşteaptă, frumoasă şi talentată doar dacă muncesc enorm... M-am construit zi de zi, oră de oră, m-am luptat cu defectele mele, cu carenţele mele, cu limitele mele. Mi-am făcut profesia cu o iubire lipsită de orgolii, nu i-am cerut nimic, dar i-am dat tot. Nu am uitat niciodată să zămbesc şi să mă port ca un copil care abia invaţă să umble şi să descopere universul. Noua mea pasiune este să asist seară de seară, in fundul sălii, la spectacolele pe care le montez. Stau pe un scaun cu inima căt un purice, atentă să nu mi se deterioreze spectacolul. O fac din respect pentru spectatori, dar şi pentru mine. Sunt spectacole pe care le văd de zeci de ori, dar nu mă plictisesc niciodată. Descopăr in ele mereu ceva mai bun sau ceva care poate fi indreptat. Teatrul este frumos pentru că este viu. Cea mai formidabilă intămplare din viaţa mea este că l-am intălnit pe Ioan Chirilă, lăngă care am invăţat să fiu eu insămi, şi cel mai mare regret este că nu il mai am langă mine. Cea mai mare realizare sunt, evident, băieţii mei, Ionuţ şi Tudor, pe care cănd ii privesc nu imi vine să cred că sunt ai mei.
In fiecare zi poate fi ziua mea, dar numai o dată pe an imi aduc aminte de tartele mamei, şi nu-mi doresc nimic altcevaà dar, din păcate, nimeni nu-mi le poate face ca ea. O dată pe an, imi aduc aminte că mama nu mi-a spus niciodată că sunt frumoasă, deşteaptă şi talentată... şi pentru asta ii sunt recunoscătoare."
