Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A impresionat publicul de-a lungul timpului cu rolurile sale in film, teatru radiofonic şi teatru tv. De curănd, a primit Premiul pentru intreaga activitate in cadrul Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Astăzi, Irina Petrescu sărbătoreşte 66 de ani.
A impresionat publicul de-a lungul timpului cu rolurile sale in film, teatru radiofonic şi teatru tv. De curănd, a primit Premiul pentru intreaga activitate in cadrul Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Astăzi, Irina Petrescu sărbătoreşte 66 de ani.
Nu şi-a construit niciodată planuri de atac. Nu işi face bilanţuri la sfărşit de an şi nici planuri la inceput de an. Tot ce i s-a intămplat, bune, rele, mai mult bune, a venit din senin. Din partea celor care o inconjurau şi erau insemnaţi a-i face destinul. Nu este o concurentă. Competiţia o sperie şi o paralizează. Nu a programat nimic şi nu a aşteptat "marea cu sarea". Nici nu a trebuit pentru că viaţa a fost generoasă, incă de pe cănd era adolescentă.
"Eram teribil de naivă şi timidă. Trăiam un basm din care m-am trezit o dată cu intălnirea cu teatrul. Şansa mea au fost regizorii care m-au ales şi climatul zonei temperate in care am fost distribuită şi in care m-am putut mişca uşor, fără efort, fără ambiţii, fără parapon. Un mediu familiar şi benefic in studiourile de la Buftea, la Teatrul Bulandra, pe stradă, acasă, intre prieteni şi colegi. Acest climat m-a adus pas cu pas la realitate, m-a pus pe picioare, pe picioarele mele şi m-a determinat. Am mers drept, mai repede sau mai incet şi am salutat primind tot ce mi-a ieşit in cale, bun sau rău, aşteptat sau surprinzător.
Azi, lupta cu computerul şi televiziunea comercială invazivă nu este lupta mea, recepţia nu este obligatorie. Contactul poate fi oricănd intrerupt. Mie imi place in continuare să scriu de mănă, am o adevărată pasiune pentru stilouri. Detest pixurile cu pastă şi pe cele cu gel care se usucă treptat. Sigur, mi-aş dori un laptop, dar nu ca să port conversaţii pe internet, ci doar să citesc presa şi să scriu in timpul liber pe o terasă umbrită de «măna Maicii Domnului». Accept utilitatea e-mail-ului, dar rămăn deocamdată la stiloul meu şi la folosirea telefonului mobil pe care l-am acceptat cu mare greutate, dar de care acum nu mă mai pot despărţi...
Lumea merge foarte repede inainte. Noi, bătrănii, ne străduim să o ajungem din urmă şi dacă nu reuşim dăm vina pe stupiditatea maşinilor răutăcioase care ne indepărtează unii de alţii, care ne izolează şi nu inţeleg nevoia noastră de intimitate, repaus şi contemplaţie, oferind in schimb intălniri virtuale. Incercăm să recurgem la resemnare, ceea ce nu este deloc ceva foarte tonic şi elegant sau să ne luptăm cu morile de vănt, ceea ce devine uneori chiar periculos şi desuet. Dar, pentru ca tinerilor artişti şi viitori artişti să nu le piară cheful de viaţă, de competiţie şi de năzdrăvănii, vreau doar să le spun că... uite aici incepe să se evaporeze cerneala... Rămăne, aşadar pe data viitoare."
