"Astazi e ziua ta..." - Johnny Raducanu

Pare ca spune tot ce-i vine la gura insa nimeni nu se supara. Sarmant, genial, nonconformist. Implinit de la muzica. Suparat ca imbatraneste. Si pe gazetarii indiscreti. Ingaduitor totusi cu ei, pentru ca-i poate face praf oricand. "Mister Jazz of Romania", Johnny Raducanu, implineste astazi 74 de ani.

"Eu mai pun intrebari si va fac praf cand vreau io"

"Privesc noul an de viata din perspectiva agoniei. E o intrebare pe care trebuie sa o puneti unuia de 50, de 40 de ani. Unuia care are 150 de ani e greu sa-i pui asemenea intrebari... Intelegeti? Nu mi se pare nimic deosebit ca sa sarbatoresc. Nu e cazul acum. Cand aveam vreo 24 ani, era bine in Tara Romaneasca. Functionau foarte bine respectul, relatia umana, si societatea prospera, chiar daca eram in comunism. Nu prea stiam noi ce o sa urmeze, dar noi am devenit tineri ca rezultat al societatii romanesti interbelice, care era prospera. Nu-mi plac sarbatorile de nici un fel, astea mai ales. Ma plictiseste ziua asta aniversara, ma supara ca imbatranesc. Daca s-a schimbat ritmul trecerii anilor? Nu prea stiu ce sa raspund. Ritmul il ai sau nu-l ai. Este din ce in ce mai greu, din cauza ca nu exista o baza la nimic. Totul e asa, o foiala, o cosmetica... Cea mai mare satisfactie? Muzica si titanii care o reprezinta, in cap cu Beethoven. Daca nu faceam muzica m-as fi facut bucatar, pentru ca e o meserie frumoasa. Imi place sa gatesc. Cand am stiut ca vreau sa o iau pe drumul muzicii? Asta trebuie sa-l intrebati pe Dumnezeu. Modelul meu ca pianist a fost mama. Si cu bunica. Ele cantau bine la pian si m-au indemnat spre acest instrument. Contrabasul a fost o incercare a mea, dar pianul a fost baza. Ce-mi doresc de-acum? Ce-mi doresc eu, nu mai vreau sa publicati. Voi gazetarii toti sunteti indiscreti. Pe voi nu va intreaba nimeni ce faceti. Eu m-am saturat de voi, nu numai de astia din Romania, din toata lumea. Voua nu va pune nimeni intrebari. Eu mai pun intrebari si va fac praf cand vreau io. Pe toti. Sa intreb? N-am ce sa intreb ca va fac praf. O sa fiu ingaduitor, ca m-am saturat, nu mai pot. Gazetarii, acestia mai tineri, mai ales, insista si pun intrebari. Eu cred ca gazetaria e una din cele mai nobile meserii, pentru ca reprezinta nu numai opinia publica dar si spiritul public. E un fel de perspectiva sau o recapitulare a situatiei, scoate afara toate gainariile tuturor care au sabia in mana si conduc. Meserie foarte nobila, grea, numai ca e spurcata rau in Romania. Ca sa devii cineva, trebuie sa fii lent ca melcul in meserie si trebuie sa inghiti toate lucrurile pe care trebuie sa le inghiti, ca nu ai incotro si incet, incet, cand ajungi la batranete, pe la 50 de ani, ajungi sa formezi un personaj..."