Marian Ionescu, liderul Direcţia 5, împlineşte mâine 47 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
Muzica a fost cea care i-a acaparat şi i-a dirijat viaţa. În muzică se simte cel mai bine, precum peştele în apă. "Îmi amintesc prima chitară pe care am avut-o. Am văzut-o, la un moment dat, în camera fratelui meu, era roşie, atârnată într-un cui, pe perete. Şi l-am văzut şi pe el, zdrăngănind îngrozitor, încercând, chipurile, primele acorduri. Am cumpărat-o de la el, cu 100 de lei, ca pe o sclavă. Am făcut cea mai bună afacere.
Acea chitară mi-a deschis dorinţa enormă de a învăţa muzică, de a-i desluşi tainele. Am învăţat singur, apoi am avut nevoie de profesor. După aceea, am îndrăznit să compun primele cântece. Inspiraţia, şi ea cred că se câştigă într-un fel, o parte o poţi recepţiona pe canalul divin, o altă parte e foarte legată de felul în care trăieşti, de ceea ce se întâmplă în jurul tău, de sistemul valorilor la care te raportezi.
Undeva, aproape de anul 1982, cântam cu un grup, S.O.S. Atunci am scris primele cântece. În 1990 am înfiinţat Direcţia 5 şi nu ştiam bine ce voiam să fie trupa atunci, voiam doar să am lângă mine câţiva parteneri în sala de repetiţie, prieteni pasionaţi, şi ei, de muzică, să repet cu ei, să orchestrez piesele pe care le compuneam. Apoi, m-am gândit timid că am putea să cântăm aceste piese şi pe scenă, nu doar pentru noi. Am luat-o din aproape în aproape. Dorinţa de a trece peste mereu alt obstacol a crescut, ne-am reformulat exigenţele şi, «step by step», cu paşi fermi, am urcat pe podiumul succesului (...)", povestea artistul, într-un interviu.
"Lucrez la noul disc şi pregătesc concertul unplugged «Panoramic» de la Sala Palatului. Îmi doresc să fiu inspirat şi în continuare şi să-mi construiesc o casă aproape de oraş. Sunt tot ceea ce se vede cu ochiul liber. Şi evident, chitarist bas. Copil fiind, în jurul vârstei de 15-16 ani, mergeam frecvent la concertele Domino şi Iris. Cred că acela a fost momentul în care am descoperit cu adevărat muzica. Cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat de-a lungul carierei mele? Răbdarea şi toleranţa.
Sunt mândru că am reuşit să creez un culoar muzical pentru Direcţia 5 şi să atrag atenţia iubitorilor de muzică timp de aproape 20 de ani într-un context în care piaţa muzicală a fost oarecum dezordonată. Ceea ce mă face să merg înainte, oricât mi-ar fi de greu, este consideraţia oamenilor din jurul nostru pentru muzica pe care a adus-o Direcţia 5 în toţi aceşti ani.
Un eveniment pe care l-am tot aşteptat, nu a venit şi îmi doresc să vină mai repede ziua în care să se întâmple, este o grijă mai mare a oamenilor politici pentru viaţa românilor.
Cele mai frumoase trei amintiri ale vieţii mele... lansarea primului nostru disc, anul 1992 şi ultimul nostru concert de la Braşov.
De ziua mea, mi-e dor de prietenii mei."
Citește pe Antena3.ro