Astăzi e ziua ta: Mariana Nicolesco

Aniversarea din acest an a găsit-o pe celebra soprană Mariana Nicolesco în micul Paradis numit "Lux Garden Hotel" din Azuga, înconjurată de prieteni veniţi din ţară, de la Berlin şi Amsterdam, Barcelona, Paris, Roma, New York şi Ierusalim. Martori fideli ai extraordinarei sale cariere pe ma­rile scene ale lumii. Ieri şi-a sărbătorit ziua de naştere. La mulţi ani!


"Cântul, arta împlinilor supreme"
"Imensă e bucuria de-a fi împreună cu cei care de-a lungul timpului au trăit o dată cu tine emoţiile atâtor premiere, momentele fericite de împlinire prin arta sacră a cântului, comuniunea aceea ce uneşte sufletele şi spiritele, prieteni care au fost parte la triumful unor spectacole de operă de neuitat.

Gândul mă poartă în aceste zile la Maria Callas, Săgetătoare şi ea, care la 2 decembrie ar fi împli­nit 87 de ani, soprana care prin inteligenţa interpretărilor sale, prin intensitatea trăirilor şi prin virtuţile ei tehnice a revoluţionat teatrul liric. Şi asta, pentru că am avut, în sfârşit, timp să citesc o carte a marelui ei biograf, scriitorul Renzo Allegri, carte ce aduce o lumină nouă, surprinzătoare asupra fiinţei glorioase şi tragice care a fost Maria Callas, revelând iubirea infinită pe care i-a purtat-o soţului ei, Giovanni Battista Meneghini: Maria Callas, Lettere d’amore (Scrisori de dragoste). O carte de scandal, semnată de Arianna Stassinopoulos, fondată pe ştirile tabloid  de tipul: Callas pleacă cu Onassis, Callas divorţează pentru Onassis, Callas, abandonată de Onassis, Callas, umilită de Onassis, cunoscuse, evident, o răspândire planetară. Asta, trecând în penumbră mitul inegalabilei soprane. Şi fiind departe de adevărul privind anii cei mai fericiţi ai vieţii Mariei Meneghini Callas, cei 12 ani petrecuţi împreună cu soţul său, aceia în care a devenit, de altfel, Marea Callas.

Iată însă că tema facilă a căsătoriei din interes cu un bogat industriaş, nu prea arătos, cum era Meneghini, e spulberată de noua carte a lui Renzo Allegri, cuprinzând sute de pagini de declaraţii de iubire, scrisori trimise acestuia de Maria Callas, infinit de tandră şi de fericită de sentimentele ei împărtăşite: Primesc scrisorile tale ca pe un balsam, Eşti iubirea mea în faţa Domnului şi a oamenilor, Sufletul meu zboară spre tine, Te ador într-atât încât aş vrea să mor în braţele tale.

Destinul, demn de marea tragedie greacă, a fost însă nemilos cu această eroină sublimă a artei cântului: la un moment dat s-a îndrăgostit nebuneşte, infantil, de Aristotel Onassis, care avea s-o abandoneze cu cinism pentru a se căsători cu văduva Americii, Jacky Kennedy, evitând astfel să fie aruncat în puşcăriile de dincolo de Ocean. Destin aparte, extraordinar ca şi al lui Callas, pe măsura personajelor interpretate de ele, e şi cel al Haricleei Darclée, singura interpretă care cunoscuse înainte de Callas, cu o indiscutabilă autoritate, gloria împlinirilor artistice absolute şi dominase lumea lirică timp de trei decenii. Şi de la care, totuşi, nu ne-a rămas înregistrată nici măcar o arie. «Soprană a două secole», cum a definit-o muzicologul dr Stephan Poen, ea triumfa în opera romantică, era admirată de Verdi: «mia bravissima e bellissima Violetta», şi adulată de compo­zitorii din generaţia următoare, al căror succes, fără interpretările ei şi fără valorile din belcanto  pe care le aducea în verism, n-ar fi fost posibil. Fără ea, Tosca sau Manon Lescaut de Puccini n-ar fi deschis compozitorului calea triumfului care se perpetuează şi azi.

Cele cinci emisiuni de televiziune consacrate Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée dedicate memoriei sale, la 150 de ani de la naştere, sunt mărturii formidabile ale unui act de cultură fundamental. Căci cei 187 de tineri participanţi la evenimentele Darclée din 2010 sunt închinătorii marilor valori întruchipate de legendara noastră predecesoare. Reluarea acestor emisiuni în această perioadă, la cererea pu­blicului, e pentru mine un superb dar de aniversare şi semnul cel mai sigur al aspiraţiilor noastre spre altitudinile supreme ale artei."