Jurnalul National: Ce puteti spune despre cariera dvs. la acest moment aniversar?

Marius Sala: Sunt multumit de ceea ce am facut in domeniul stiintific. La 8 septembrie, anul trecut, am fost ales vicepresedinte al Academiei. Este o realizare pe care o datorez membrilor Academiei, care m-au ales. Am bucuria sa observ ca in anul care a trecut, la Institutul de Lingvistica, la care tin foarte mult, s-au realizat o serie de proiecte. In primul rand, a aparut "Gramatica Limbii Romane", unde eu nu sunt autor, dar sunt manager, cel care a stat cu biciul la spatele specialistilor, sa faca lucrarea la timp.

Ce realizari personale v-a adus anul care a trecut?

Asa cum stiti, pe TVR Cultural am o emisiune de 5 minute, de luni pana vineri, "Cate o etimologie pe zi". Anul trecut, chiar de ziua mea a aparut primul volum care reuneste materialele prezentate in emisiune. Acum va aparea cel de-al doilea, probabil peste o luna, cu titlul "Aventurile unor cuvinte romanesti". Voi continua, din toamna, sper tot la TVR Cultural, cea de-a treia serie a istoriei cuvintelor romanesti.

Ce-mi puteti spune despre viata personala?

Sunt foarte fericit pentru ca acum o luna mi s-a casatorit fiica, ceea ce este o mare realizare. Tot in anul care a trecut am mai publicat un volum de portrete. Am adunat vreo 40 de portrete, unele publicate inainte in diferite reviste. Universitatea din Suceava a considerat potrivit sa ma faca Doctor Honoris Causa si, in semn de pretuire, a aparut acest volum. In rest, merg din cand in cand la spectacole, sunt un mare amator de sport, in sensul de spectator. Am fost si sportiv, cand eram tanar. Acum nu mai am timp de asa ceva. Am facut fotbal, volei, tenis de masa. De concedii nu am timp. Ultima data am fost in concediu in vara aceasta, la manastirile din Moldova si in Muntii Apuseni. Cate o saptamana, pentru ca mai mult nu am putut. M-a chemat datoria.

Ce va doriti cel mai mult de ziua dumneavoastra?

Liniste. Apropo de liniste, am avut o experienta extraordinara recent. Eu sunt bihorean, un om, pot sa spun, de munte, desi nu e chiar munte la mine, la Vascau. Am fost in vara aceasta in Muntii Apuseni, la Scarisoara - in comuna cu acelasi nume - si am avut pentru prima oara senzatia ca sunt bolnav de liniste. Nu era nici un zgomot acolo sus, era atat de liniste incat nu puteam gandi. Ma descompunea total. Nu pot sa descriu senzatia.