Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre cele mai frumoase şi mai iubite intreprete de muzică populară, Matilda Pascal-Cojocăriţa, împlineşte mâine 55 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Cartea vieţii mele ar fi o combinaţie de dragoste, aventură şi dramă
“Trebuie să nădăjduim că va veni o zi cu soare şi pentru naţiunea românească”
“Muncesc şi studiez pentru că am multe concerte. Se apropie «Crizantema de Aur», Festivalul «Maria Tănase» de la Craiova, spectacolul Mariei Buză, din 9 octombrie, la Sala Palatului. Muncesc încontinuu, nu am timp de mine.
Cred în destin, implicit în noroc şi în ceea ce-ţi hărăzeşte Dumnezeu. Cred că degeaba ai talent, dacă nu ai un strop de noroc să dai peste oamenii care să descopere valoarea din tine. De aceea am şi dat viaţă unei piese care se intitulează «Norocul omului».
Da, viaţa este un şir de nebunii frumoase, unele nedemne de noi şi este extraordinar ca omul să poată să discearnă şi să ia ce-i bun. Eu nu regret nimic din ceea ce am făcut, nu regret nimic din ceea ce mi-a dat viaţa şi am luat, îmi asum absolut tot ce am făcut şi sper ca de azi înainte să fie la fel, să am acelaşi curaj de a răspunde şi a fi responsabilă în faţa tuturor celor care îmi sunt aproape, tuturor celor pentru care sunt un exemplu şi de ce nu în faţa familiei mele, a soţului şi a copiilor.
Am fost o zgâtie de copil, blondă, cârlionţată, băieţoasă, foarte ambiţioasă (asta o spun părinţii şi fraţii mei mai mari, suntem patru fraţi, iar eu sunt cea mai mică), am avut o cărare a vieţii destul de ascunsă printre tufişuri şi tot felul de scaieţi, dar destinul şi Dumnezeu mi-au ales, în final, această cale lină şi frumoasă, am străbătut treaptă cu treaptă a vieţii şi a meseriei, nu am fost omul care să zboare direct, acolo sus, şi iată-mă la 55 de ani, încă neştiutoare, încă dornică de cunoaştere şi deschisă către tot ce e nou.
Privind în urmă... Ce mult se vede... Şi frumos, şi luminos, şi strălucitor. Văd o carte a familiei de care sunt mândră, copiii mei minunaţi, un om care a muncit de mic, care şi-a făcut un bagaj de cunoştinţe. Din toate punctele de vedere, mă simt un om împlinit. Mi-ar plăcea să-mi scrie cineva o carte a vieţii mele, care să rămână la faza de manuscris, iar finalul să existe după ce eu nu voi mai fi. Am foarte multe de spus, am avut o viaţă destul de tumultoasă din toate punctele de vedere. Cartea vieţii mele ar fi o combinaţie de dragoste, aventură şi dramă.
Cred în Dumnezeu, cred că dacă suntem oameni drepţi şi cinstiţi avem sorţi de izbândă. E o lume nebună, aşa cum se ştie, dar trebuie să nădăjduim că va veni o zi cu soare şi pentru naţiunea românească, e greu de spus când va veni acea zi, dar trebuie să sperăm că va veni ziua când vom fi fericiţi cu toţii.
Rămân aceeaşi pentru voi, voi face tot posibilul să vă ofer în continuare dragostea mea prin cântec, prin tot ce am mai bun, prin educaţia pe care am primit-o de la părinţii mei şi sper ca urmaşii mei să facă acelaşi lucru pentru voi toţi. Vă iubesc şi vă mulţumesc pentru gândurile bune.”
