Astăzi e ziua ta... Mihaela Mihai!

"Modestia m-a ţinut în loc ani la rând..." "Toată viaţa mea a fost o înşiruire de valuri, de momente de disperare sau de intensitate creativă. Dar «firul roşu» a fost curiozitatea care duce la învăţătură. Sunt un fel de pasăre Phoenix care renaşte fără încetare din propria cenuşă", spunea artista. Mihaela Mihai îşi sărbătoreşte în curând ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"După şapte ani la rând deschişi spre activităţi publice, spre sprijinul semenilor mei, a venit rândul unui an focalizat pe viaţa mea personală. Unii îl numesc «an sabatic». Mă regăsesc, îmi construiesc o căsuţă la ţară, pe spinarea dealului meu. Trăiesc experienţa asta ca pe o aventură pasionantă. E o parte de management care nu este aşa de complicată, dar partea frumoasă este creaţia. Volume, spaţii, curbe şi proporţii se îmbină armonios. Mă situez şi respir în spaţiul şi aerul curat. Nu mai vreau să locuiesc în Bucureşti. Sunt liber profesionist, în două ore pot fi prezentă la orice eveniment din Capitală.

Ca de obicei, deschid calea. Peste câţiva ani, vor face toţi ca mine.

Muzica rămâne vie ca un fluviu tainic în fiinţa mea. Mă las purtată către compoziţie cu aceeaşi uimire. Nu ştiu dacă-mi voi mai putea face auzit glasul, sunt mulţi cei care sunt împotrivă, din motive ce nu au întotdeauna legătură cu muzica. Oricum, las în urma mea frumosul, dar gloria postumă nu mă încălzeşte cu nimic. Am pornit în viaţă cu nişte principii, primite din lecturile mele şi de la oamenii providenţiali care mi-au ieşit în cale: onoare, perfecţionism, onestitate. «Motorul» meu este sentimentul demnităţii, care le cuprinde pe toate. Le-am practicat uneori cu înverşunare, alteori cu voluptate. Regret momentele de slăbiciune faţă de oameni sau situaţii care nu mă meritau, timpul pierdut, chiar şi prea multă modestie care m-a ţinut în loc ani la rând... rezultatul unei educaţii «excesive».

Doresc să fiu într-o zi într-o poziţie din care să-mi pot servi neamul pe măsura potenţialului şi a «know how»-ului meu.

Vremea trece şi văd căţărându-se personaje inutile şi groteşti acolo unde oameni ca mine ar putea crea cu înţelepciune şi bună-credinţă frumosul şi bunăstarea.

Sunt un om curat şi bun, de aceea şi Dumnezeu mă iubeşte. Proştii iau bunătatea mea drept slăbiciune, dar greşesc: în faţa nedreptăţii am ridicat şi voi ridica sabia fără ezitare.

Aş vrea să vă pot oferi astăzi două-trei amintiri frumoase. Am căutat în memorie şi au năvălit peste mine. Îmi este greu să aleg, dar vă pot spune că toate sunt legate de iubire: pentru muzică, pentru ţară, pentru copilul meu sau pentru o prietenie. Ele mi-au protejat sufletul, ajutându-mă să dau uitării pe cele întunecate. Frumosul mi-a dat puterea de a mă ridica mereu către lumină şi, mai devreme sau mai târziu, am biruit. La 20 de ani iubeam muzica, la 40 de ani iubeam libertatea; astăzi iubesc ceea ce am devenit.

În ziua sărbătoririi mele aş dori să primesc 10 prieteni adevăraţi, la fel de tenace ca mine, puternici, inteligenţi şi fideli. Aş mai dori să primesc o îmbrăţişare şi un cuvânt bun de la cei pe care îi iubesc deja."