x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Mihaela Mihai

0
26 Oct 2011 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Mihaela Mihai


Parte din generatia marilor artisti dinainte de ’89, care au ridicat mu­zica usoara romaneasca pe cele mai inalte culmi, Mihaela Mihai isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"Misiunea unui artist este sa intredeschida usa Raiului"
"Dumnezeu si Isabelle, fata mea, mi-au daruit o aniversare extraordinara in acest an: in mod exceptional, cu sprijinul unor persoane speciale, a obtinut acordul pentru a-l boteza pe Alexander, nepotelul meu, la Catedrala Notre Dame de Paris. Asta in aceeasi perioada cu aniversarea mea. Si, pentru ca momentul sa fie perfect, am fost rugata sa cant «Ave Maria» de Gounod, in aceasta catedrala magica, incarcata de istorie. Dar, chiar in ziua aniversarii mele, pe 27 octombrie, voi fi acasa, in Romania, pentru a participa la emisiunea Iulianei Marciuc «Confe­siuni», pe TVR 2, la ora 17:00. I-am promis si ma tin de cuvant, caci sunt, in primul rand, artista. Un artist aruncat de destin in Romania a fost si este un miel sacrificat pe altarul Artei. Zbucium, sperante, visuri implinite dramuit, marunt. Este aspirat spre puritatea creatiei dezinteresate si su­blime sau spre compromisul vulgar cu trasaturi ingrosate, pentru a supra­vietui. Nu exista cale de echilibru, nici dreptate pentru artistul roman. Dar unde exista dreptate?!

Nu am visat niciodata la premii decat in masura in care-mi imaginam ca ele ar fi un pas decisiv catre o cariera internationala, pe masura talentului meu. Am fost invitata la multe festivaluri internationale, am castigat si premii 1 la care actuala generatie nu a ajuns inca. Dar nu a fost sa fie! Cum sa fie, cand trebuia sa te intorci, supravegheat, in Romania, taindu-ti-se podurile profesionale catre lu­mea exterioara? Ca sa faci o cariera inter­na­tionala trebuie sa fii mereu prezent si disponibil, cu un impresar bun alaturi, pentru a prinde din zbor orice oportunitate. Nici un impresar nu te reprezenta cand nu era sigur ca vei mai primi pasaportul data urmatoare. Oricum, pentru mine diplomele, cupele sunt obiecte pe care sa se mai aseze praful. Bucuria cea mare este sa fiu pe scena, fata in fata cu publicul meu. Legatura mea cu generatiile urmatoare sunt cantecele, filmele, emisiunile tv pe care le-am facut, intr-o viata plina de iures. As dori sa stiu ca vor simti totala mea sinceritate din fiecare sunet, cuvant, privire sau gest. Sunt un artist care nu a mintit niciodata publicul sau.

Orice artist este cat de putin (de fapt cat de mult!) narcisist. Iti trebuie foarte multa incredere in tine si in talentul tau pentru a aduna tupeul de a te urca pe o scena, a spune ce ai de spus si a mai si astepta urale. Asta daca ai simtul ridicolului... Martu­risesc ca toata viata am luptat cu o timiditate aproape maladiva, cu indoieli si complexe. Asta cred ca vine si de la mediul in care am crescut... Forta mea s-a nascut si a crescut din faptul ca le-am identificat si analizat, gasindu-le «leacul». Mi-am transformat slabiciunile in putere, cu inteligenta. Asa este, si-mi asum afirmatiile. Sunt o artista de mare va­loare. Talentele, inteligenta, fru­musetea mi-au fost date de Dumnezeu; pana aici nu am nici un merit. Am fost si sunt fericita ca le am ca pe o binecuvantare speciala. Dar au fost si sunt o povara complexa pe care a trebuit sa o port, sa o ridic si sa o apar cu onoare. Nu sunt singura, asa este cu toti creatorii autentici. Trebuie ca semenii nostri sa inteleaga ca harul creatiei este de natura divina, ca el merita si trebuie protejat cu respect, dragoste si uimire. Cine isi permite sa improaste cu batjocura prostiei un mare artist il neaga pe Dumnezeu in ce a facut El mai frumos. Sa nu se mai mire apoi de mania Lui!
Fiecare fiinta umana se naste cu o misiune de indeplinit: unii sa sape pamantul, altii sa fie artisti pentru a intredeschide usa Raiului, altii sa fie presedinti de tara. Nu suntem toti de-un fel si totul ar merge mai bine daca fiecare si-ar cunoaste locul. Nimic nu e mai purtator de dezordine decat agresivitatea celor care «se urca in copac». Spune o vorba ruseasca: «Zgarda de aur sa-i pui, o scroafa tot scroafa ramane!». La polul opus, un om de valoare ramane mare si atunci cand poarta doar un pantalon si un t-shirt alb.

Toata viata mi-am supravegheat bunul-simt si nobletea simplei mo­destii fara umilinta. Astazi am simtit ca e momentul sa spun aceste lucruri raspicat, privindu-va pe toti in ochi, caci ele nu vin de la sine tuturor. Acesta este mesajul meu de aniversare! Cu aceeasi dragoste adevarata, de artist."
Citeşte mai multe despre:   mihaela mihai

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de