Astăzi e ziua ta... Mihai Morar!

Un nume în radio şi în televiziune care nu mai are nevoie de nici o prezentare...Mihai Morar îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Fac exact ceea ce face orice om gospodar în anotimpul pe care îl trăim. După ce am sărbătorit recoltele bogate ale Radio Zu în sondajele de audienţă am trecut urgent la însămânţările de toamnă ca să avem ce să culegem şi la primăvară când vin din nou studiile pentru piaţa de radio. Avem deja un milion de ascultători în România, iar la începutul anului vrem să avem şi mai mulţi prieteni. În octombrie vom lansa una dintre cele mai ZU campanii de radio din România. Pot să vă dau doar câteva indicii: un hotel, sute de români, o cină romantică, muzica de canapea...

Ce poate ieşi din această combinaţie? Veţi afla în scurt timp. M-am luat cu activităţile şi am uitat că trebuia să vorbesc despre ziua mea. Nu pregătesc nimic special. Decât că astăzi voi pleca de acasă cu trei telefoane. La câte apeluri şi mesaje primesc, sigur n-o să mă ţină bateria unui singur mobil. Sărbătorirea propriu zisă a zilei o mai amân.
De un an priorităţile s-au schimbat. Nu mai sunt eu cel mai importrant. Aşa că o să sărbătoresc peste vreo săptămână când împlinesc şi fetele mele 1 an.

Sunt un depanator radio tv. De «vreo» mulţi ani încerc să repar dispoziţii stricate, să înlocuiesc siguranţa zilei de mâine şi să depanez stări de rutină. Şi pentru că mai sunt puţine ateliere de profil în ţară, patronii m-au pus să lucrez în două schimburi: dimineaţa la radio, seara la tv.

Aşa se aliniază planetele. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Prima oară când am vorbit lumii dintr-un studio de radio a fost dimineaţa de după tragicul accident al Prinţesei Diana.

Nu vă zic mai multe că deja vă întristez şi sună a Mioriţa: şi la naşterea mea a murit o stea... Radioul m-a învăţat că orice fel de stare ai avea, nu e bine să te prefaci. Nu am nici cea mai bună voce de radio, nu sunt nici cel mai talentat pentru meseria asta, dar nu m-am prezentat în nici una din dimineţile de la radio fardat cu tone de machiaj de personalitate. Deschid microfonul şi sunt eu. La radio de foarte puţine ori trăieşti momente neplăcute. Asta e magia FM-ului.

Toată emisiunea depinde de tine. Nu ai producător, cameramani, regie de emisie. Tu centrezi, tu dai cu capul, tu scoţi mingea în tribune, tu înscrii. Dar la tv s-a întâmplat de multe ori să îmi bată obrazul de ruşine unii invitaţi. Ba din piesa lor s-a văzut doar 30 de secunde şi ne-a tăiat MCR-ul, ba peste negativul piesei nu se auzea vocea pentru că sunetistul n-a ridicat calea de microfon, ba a refuzat să mai intre invitatul pentru că nu i-a convenit prezentarea mea, ba a plecat invitatul pentru că nu îi plăceau întrebările mele.

Îi mulţumesc celui de Sus că am trăit până la vârsta asta emoţiile esenţiale din viaţa unui om: sentimentul de plutire când eşti îndrăgostit până peste cap şi nu mai există nici timp, nici gravitaţie, bucuria învingătorului, prima întâlnire cu chipul copiilor tăi, tensiunea unui stadion întreg care cântă piesa unei supertrupe aflată la bis, hăul despărţirii de casa părinţilor şi lacrimile revederii cu ei de câteva ori pe an, tihna unor locuri supranaturale de pe Pământ, prietenia adevărată a câtorva oameni buni.

O zi pierdută? E aceea fără un zâmbet de copil şi fără un microfon deschis. Cele mai frumoase trei amintiri ale vieţii mele? Noaptea balului de absolvire împreună cu colegii de liceu, micul dejun pe terasa unei «grote» din Santorini şi un crăpat de ziuă la malul mării.
De ziua mea îmi urez: «Dumnezeu te-mburde-n Rai!». E o urare care se foloseşte acasă, în Maramureş. A îmburda înseamnă a răsturna. Cred că vorba asta comprimă în ea esenţa vieţii."