Postul pe care a evoluat, libero clasic, nu mai exista in fotbalul practicat astazi. Se poate lauda cu performanta de a fi primul fotbalist roman care a castigat Cupa Campionilor Europeni cu doua echipe diferite, Steaua Bucuresti, in 1986, si Steaua Rosie Belgrad, in 1991. Fostul international Miodrag Belodedici implineste maine 42 de ani.

"Am muncit mult, am si avut talent"

"Ma impac foarte bine cu trecerea anilor. Acesta este cursul normal al vietii, unii trec, altii apar, cresc si trec si ei... De ziua mea am sa dau o masa la Federatie (n.r. - Federatia Romana de Fotbal) si la oamenii care m-au primit atat de frumos acolo. Nu-mi doresc decat sa fiu langa prietenii mei in aceasta zi. Cand m-am intors din Spania nu am avut nici cea mai mica problema. Nu a fost greu sa ma readaptez. Stiam ce ma asteapta aici. In 1998 am revenit la prima mea dragoste, Steaua Bucuresti, cu care am mai cucerit o Cupa a Romaniei in 1999 si un titlu national in 2001. Acum lucrez la Federatie. Sunt director tehnic al echipelor nationale de juniori. Am in control vreo patru echipe mici, incepand de la 14 pana la 18 ani. Ma ocup de acesti copii, ii vad cum joaca, fac cu antrenorii programe, meciuri internationale, facem selectii... Imi place ceea ce fac acum. Ca fotbalist, participarile la Campionatul Mondial si in Cupele europene mi-au adus cele mai mari satisfactii. Eu am avut si am doua «Stele» in inima, trup si suflet cu care am castigat doua trofee mari (n.r. - doua Cupe ale Campionilor Europeni: in 1986 cu Steaua si in 1991 cu Steaua Rosie Belgrad). Asta e o realizare fantastica pentru mine, mai ales ca de mic am fost suporterul acestor doua mari echipe. Va dati seama ce am realizat eu?! Cand eram mic visam, voiam sa ajung unde am ajuns. Visul mi-a devenit realitate... n-as mai putea cere nimic de la Cel de Sus in acest moment, am primit tot ce mi-am dorit. Am muncit mult, am si avut talent. E frumos sa auzi ca esti caracterizat cel mai elegant fundas. Eu am vrut sa joc mai tare, dar postul pe care evoluam nu prea imi permitea. Jucam in apropierea careului de 16 metri si nu prea puteam sa fac intrari mai dure. Am cautat prin alte executii sa recuperez mingea. In clipa de fata s-a mai schimbat fotbalul. Eu jucam libero clasic, un post care nu mai exista acum. Au fost cativa atacanti care mi-au dat bataie de cap cand eram mai tanar, unul dintre ei era Camataru... Eu jucam in spatele aparatorilor. Il aveam in fata pe Bumbescu, care le mai dadea el doua-trei lovituri, si pana sa ajunga atacantii echipei adverse la mine erau deja obositi. Imi faceam treaba pe teren indiferent de ce se intampla, un cap spart sau o arcada sparta."