Astazi e ziua ta... Mircea Albulescu

In 50 de ani de cariera artistica a adunat o lista impresionanta de piese de teatru si filme in care si-a pus amprenta jocului sau inconfundabil, facandu-se iubit de public. Maestrul Mircea Albulescu sarbatoreste astazi 72 de ani.

"Talentul este o fiinta extrem de fragila"

In 50 de ani de cariera artistica a adunat o lista impresionanta de piese de teatru si filme in care si-a pus amprenta jocului sau inconfundabil, facandu-se iubit de public. Maestrul Mircea Albulescu sarbatoreste astazi 72 de ani.

"Prima lectie a unui pedagog este aceea sa aibe rabdare si incredere. Cand intalneam un viitor actor eram extrem de atent sa invat cat mai multe eu de la dansul. Eu nu le-am spus studenti, le-am spus mereu colegi, pentru ca la urma urmei, patru ani de zile nu reprezinta cine stie ce diferenta de timp, iar peste timpul asta am fi fost desigur pe scena impreuna, colaborand. Nu poti sa-ti dai seama din prima daca un actor este un actor de calibru. Sunt actori, flori care infloresc primavara, sunt flori care infloresc vara, sunt flori care infloresc toamna, sunt flori care infloresc de doua sau de trei ori pe an. Nimeni nu poate sa spuna tu esti bun, tu esti rau. Talentul este o fiinta extrem de fragila care se pierde pe sine foarte repede. Cunosc in acesti zeci de ani de dascalie mari promisiuni, care cu vremea, dintr-o mica si aproape incredibila neglijenta, s-au pierdut. Acum nu mai sunt profesor, sunt pensionar. Am terminat-o si cu dascalia.

Daca nu te nasti cu talent, o mare cariera nu poti sa faci, dar poti sa pacalesti o buna bucata de vreme. Invers, daca ai talent si nu muncesti ca un caine, degeaba. Sunt doua sensuri pe acelasi parcurs. Nu cunosc mari cariere fara har. Cunosc oameni care au avut succes, care au primit aplauze, care au crescut in scara ierarhica a lumii artistice nu numai in actorie. Dar, clipa aceea de maxima stralucire se poate face numai cu aceasta scanteie.

De obicei mi s-au propus roluri, nu am stat sa visez cu textul sub perna. Din acest punct de vedere, sunt un om oarecum multumit. Eu am vrut foarte multa vreme sa joc «Lear». Nu am apucat, l-a jucat Victor Rebengiuc, l-au jucat altii. Dar, in alte personaje, in alte scene, scene similare cu cele din «Lear» mi-am propus sa le brodesc ca atare. Am avut posibilitatea ca pana la urma sa fur esenta scenelor din rolurile si din piesele pe care nu am apucat sa le joc si sa o transpun in alte piese. Este o forma de transfer, pe care am invatat-o si pentru prietenii mei, colegii mei. Viata mea este un tren accelerat, adica un tren care merge linistit, nici prea incet, nici prea repede si care are o mare calitate: ma duce la tinta. Pana la urma, impreuna cu toti colegii mei, mai tineri, mai batrani, dorim sa putem bucura inimile prietenilor nostri, spectatorilor nostri. Fericirea noastra, a oricarui om, de altfel nu are nici un rost fara spectatorii nostri.

Teatrul romanesc este mare pentru ca avem parte de un public mare, de un public talentat, minunat, care vine la teatru si nu inghite chiar orice prostie. El te obliga prin reactia lui sa fii bun, impetuos, sa fii asa cum te viseaza el."

CONVINGERE
"Teatrul romanesc este mare pentru ca avem parte de un public mare, de un public talentat, minunat, care vine la teatru si nu inghite chiar orice prostie. El te obliga prin reactia lui sa fii bun, impetuos, sa fii asa cum te viseaza el" - Mircea Albulescu, actor