Astăzi e ziua ta: Mircea Diaconu

Pe Mircea Diaconu îl recunoşti după căldura pe care o emană fiecare personaj pe care l-a interpretat de-a lungul timpului. În Mircea Diaconu sălăşluieşte un amalgam de dramă şi comedie, iar inteligenţa cu care îşi gândeşte amestecul de naturaleţe şi măiestrie actoricească nu încetează să uimească. Este suficient să revedeţi filmele lui şi veţi înţelege de ce spu­nem aceste lucruri. Mircea Diaconu şi-a sărbătorit în Ajunul Crăciunului ziua de naştere. La mulţi ani!

"M-am lăsat îmbrăţişat de soartă şi a fost ca ea întotdeauna"
"De ziua mea aveam turnee programate, şi înainte cu o zi, şi după, dar pur şi simplu s-au suspendat, pentru că lumea vrea să stea acasă de Sărbători, şi atunci brusc am devenit liberi, ceea ce este fabulos. Am stat acasă. Soţia mea a aranjat pomul de iarnă, l-a îmbrăcat, eu am aranjat mesele şi toată familia a venit la mine acasă de Crăciun. Mi-am cumpărat o masă de stejar foarte frumoasă, sculptată, cu şase scaune la fel, înainte de a avea casă. M-am îndrăgostit de masa aceea. Am văzut-o undeva într-o casă părăsită şi am cumpărat-o. Am ţinut-o după noi toată viaţa, sunt 30 de ani de căsătorie, şi la început stăteam numai eu cu ea, la masa aceea. Ziceam că suntem în tren, aşa era vorba noastră, în vagonul restaurant, stăteam lângă geam cu masa. Acum masa este extensibilă şi la masa aceasta am fost 18 persoane, numai familia. Este cel mai important să ai familia alături în aceste clipe. Nu facem parte dintre cei care confundă sărbătorile cu un chef. Expresia «ce m-am distrat de Crăciun» mi se pare monstruoasă. Am cântat colinde, colindele nu se ascultă la aparate de tot felul şi nu te duci la concerte de colinde pentru că nu este un show colinda la care aplauzi, este o ofrandă pe care tu însuţi trebuie să o aduci Celui de Sus. Ea trebuie cântată de tine, pentru că numai atunci este valabilă şi se aşază. În rest sunt spectacole de muzică, e cu totul altceva. Mă întâlnesc destul de des cu un adolescent care este bă­iatul meu şi îmi seamănă în tota­li­tate. Simt că-mi seamănă la gânduri, parcă m-am turnat în el. Am văzut o fotografie a mea din «Filip cel bun», când aveam 22 de ani. Cineva mi-a adus-o şi am uitat cum arătam tânăr pentru că sunt foarte bătrân. În acea clipă m-am uitat la el şi l-am întrebat: «Ce părere ai?» El a zis: «Sunt eu»... Nu am nimic de rectificat, am doar de precizat în relaţia cu el. Calcă corect pe paşi normali. Sunt foarte mulţumit de acest lucru. Nu am de corectat la tot ce-i trece lui prin cap.

Sărbătorile sunt clipe de bilanţ intim sau familial. Atât. Nu altceva. Dacă nici acum nu o facem, când Dumnezeu? Nu regret nimic din principiu, pentru că dacă a fost să nu se întâmple ceva din ce mi-am dorit sau mi-am propus înseamnă că cineva mai important decât mine, care se numeşte soartă, a decis altfel. Nu m-am zbătut niciodată în braţele sorţii. M-am lăsat îmbrăţişat şi a fost ca ea întotdeauna. A curs firesc. Faptul că suntem sănătoşi şi mergem înainte e un dar. Profesia a mers bine. Pasiunile mele extrateatrale au funcţionat, cel puţin o parte dintre ele. Politica este şi ea un hobby pentru mine, a fost dintotdeauna, acum doar am împlinit-o.

O viaţă întreagă mi-am dorit să am o barcă şi anul trecut mi-am luat o barcă în rate şi am fost tare fericit. Nu am izbutit să ies cu ea. Dar într-o zi cu soare astă toamnă, o zi superbă, era şi fetiţa noastră şi nepoţica, soţia mea şi băiatul. I-am invitat pe barcă. Ne-am urcat în barcă, am pus masa şi am băut cafele şi am mâncat. Am clătinat barca din când în când şi fiind pe suspensii se şi clătina, ca să avem senzaţia că suntem pe apă. Am fost fericiţi, a fost o zi de neuitat".