Astăzi e ziua ta: Mircea Ionescu Quintus

"Platim inca perioada neagra, 40 de ani de dictatura comunista"
"Imi pregatesc editia a II-a revizuita a unui roman, pe care l-am scos acum vreo 20 de ani si o retrospectiva epigramatica, un volum in care imi selectez tot ce consider ca am scris mai bine in materie de epigrama. Sper sa realizez aceste doua aparitii editoriale primavara aceasta.

Sunt foarte dezamagit de ceea ce se intampla acum pe scena politica romaneasca. Am inceput, acum 75 de ani de ani, sa fac politica, cu alte ganduri, alte sentimente, alte interese, de fapt fara interese. Acum, imi dau seama ca in majoritatea cazurilor, din pacate, si de aceea lucrurile nu merg deloc bine, persoanele care se hotarasc sa faca politica leaga aceasta hotarare de un interes personal. Sunt oameni care, probabil, nu s-au putut realiza profesional, social, mental suficient si leaga asezarea intr-un partid sau altul dupa interesele proprii. Marturisesc ca am o viata obisnuita, fara lipsuri, dar nu m-am gandit niciodata sa fac politica pentru a ma inlesni, a ma imbogati si tocmai din cauza acestui aspect m-am indepartat de viata politica. Sunt si oameni care au facut din credinta pentru o idee sau alta prea putin pentru a reprezenta o elita a politicii noastre.

«Mai bine» in viata romanilor de rand va veni nu­mai o data cu schimbarea generatiilor, din pacate. Noi platim inca perioada aceea neagra, intunecata, de 40 de ani de dictatura oribila, comunista. Dinco­lo de faptul ca ni s-au distrus toate institutiile tra­ditionale, economia, profesiile, care aratau in­deletnicirea poporului nostru harnic, din pacate s-a lucrat la sufletul nostru. Inca mai avem nevoie sa ne insanatosim sufletele. Avem nevoie de o re­ge­nerare morala si socio-economica si politica, dar, in primul rand, ceea ce ne lipseste acum unora din­tre noi este caracterul, atitudinea corecta fata de viata. Am facut politica in doua perioade total diferite. O scurta perioada, din ’40 pana in ’47, pe ici pe colo, pentru ca o parte din ei, i-am facut in haina militara. Incepand de prin ’45, am infiintat organizatiile liberale si de tineret din Prahova, impreuna cu sotia si organizatii de femei, foarte putin pentru ca apoi totul s-a inmormantat. Si apoi, incepand din ’89, m-am trezit din nou in politica, la o varsta cand eram deja pensionar. Am facut 20 de ani de politica cu satisfactii, cu dezamagiri, cu multumirea ca am intregit Partidul National Liberal, care era rupt in nu stiu cate parti, cu multumirea ca am indeplinit cateva functii in stat, timp in care nu m-am facut de rusine si nici nu am facut pe altii de rusine si cu multumirea ca Dumnezeu mi-a dat atata putere, avand trei mandate de parlamentar, facute in intregime, nu am lipsit, nu am chiulit, am inteles ca trebuie sa-mi fac datoria. Este o implinire politica, este adevarat, la o varsta foarte inaintata. Daca m-as fi nascut cu vreo 30 de ani mai tarziu, poate ca lucrurile se desfasurau altfel. Sunt multumit ca in imprejurimi cu totul deosebite si la o varsta la care putini oameni s-ar fi gandit sa mai faca politica, am ajuns in functii mai inalte decat am visat vreodata. Niciodata nu mi-am inchipuit ca sunt in stare sa fac tot ceea ce am facut. Am avut langa mine un om care m-a ajutat o viata intreaga si fara de care sunt sigur ca nu as fi putut face mai nimic.

Cea mai mare implinire este familia mea – Sotia, baiatul si nora. Suntem patru, nici mai mult, nici mai putin, ne intelegem foarte bine. Sunt multumit ca am reusit sa las in urma mea lucruri care nu vor disparea imediat, am scris cateva carti, ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca, iata, ma apropii de o varsta, pe care putini o ating, mintea mea, zic eu, este inca intreaga, puterile sunt slabite, dar ma pot tine pe picioare fara baston. Simt in jurul meu, si nu arareori, o apreciere, altfel spus, nu am facut umbra pamantului degeaba. As dori ca romanii sa fie mai buni, mai in­te­le­gatori, mai toleranti. Si eu am adversitatile mele, eu nu urasc insa pe nimeni, chiar oameni care mi-au facut rau mie sau tarii. Doresc tuturor prieteni si mai putin prieteni, dusmani nu cred ca am, cu­noscuti sau necunoscuti, sa-i ajute Dumnezeu sa fie, inainte de toate, sanatosi. Sa fie optimisti, sa ai­ba incredere ca ziua de maine va fi mai buna ca cea de azi si ziua de poimaine si mai buna. Daca vom avea asemenea sperante, vom trece cu mai mul­ta usurinta prin multele greutati, pe care, din pacate, cred ca ne asteapta de aici inainte, ma gandesc in primul rand din punct de vedere economic, pentru ca imi dau foarte bine seama ca, oricat am fi de bine condusi, si sper sa ajungem sa fim bine con­dusi, trecerea prin perioada aceasta de criza se face cu greutare, cu mare daruire, cu mare price­pere, cu mare intelepciune si cu puternice sentimente patriotice."