Astazi e ziua ta... Mircea Rusu

In aceasta perioada, Mircea Rusu repeta la piesa "Pescarusul", de Cehov, la Teatrul din Sibiu, sub indrumarea regizorului Andrei Serban. Actorul isi serbeaza ziua de nastere alaturi de familie, cu sotia sa, criticul de teatru Marina Constantinescu, si copilul, Luca.

"Mi se pare ca sunt la un inceput de drum"

In aceasta perioada, Mircea Rusu repeta la piesa "Pescarusul", de Cehov, la Teatrul din Sibiu, sub indrumarea regizorului Andrei Serban. Actorul isi serbeaza ziua de nastere alaturi de familie, cu sotia sa, criticul de teatru Marina Constantinescu, si copilul, Luca.

"Anul acesta se implinesc si 20 de ani de la debutul meu, care a avut loc la teatrul din Piatra Neamt. Imi amintesc cu mare drag de acea perioada. Nu am avut totusi sansa sa fiu la Piatra Neamt in perioada de varf a acelei institutii, cand se lupta cu cele mai bune teatre din tara si era cotata deseori ca cel mai bun teatru din Romania. Pe timpul meu era un loc in care proaspetii absolventi isi continuau cumva anii de scoala. Era o intrepatrundere intre scoala si teatrul mare. Tineri absolventi erau plini de verva, de dorinta de afirmare, de umor, de nadejde. Erau vremuri foarte grele la inceputul anilor ’80, cand frigul si foamea se abatusera asupra Romaniei, iar teatrul din Piatra Neamt era ca o oaza de bucurie si de dizidenta chiar, desi nu ne ocupam cu politica, ne vedeam de arta noastra si de tineretile noastre. Mi-a ramas aproape de suflet, pentru ca nu are cum sa nu iti ramana in inima un loc al tineretii tale si al inceputului de drum ca artist. Indiferent unde ar fi fost, chiar si pe un camp daca ai fost si tot ti-ai fi amintit cu drag de asa ceva. Nu mi se pare ca 20 de ani de cariera inseamna foarte mult. Nu mi se pare ca as fi la sfarsit de drum, mi se pare ca sunt la un inceput de drum. Nu pot spune ca am avut foarte multe impliniri, desi am facut cateva roluri destul de apreciate, dar ma bucur ca nu mi-am pierdut deloc candoarea si curiozitatea de a descoperi cate ceva nou in continuare, in fiecare zi, in meseria mea. Imi place evident sa joc mai mult teatru. Din pacate nu as putea sa spun cu aceeasi liniste ca am facut si film, in egala masura cu teatrul.

Legat de anul care a trecut in viata mea, pot sa spun ca sunt mandru de doua roluri pe care le-am facut. Unul l-am facut la Teatrul din Targoviste, in regia lui Victor Ioan Frunza, piesa se numeste «Darul Gorgonei», scrisa de Peter Schaffer. Al doilea rol este cel din «Inima de caine» a lui Bulgakov, rolul se numeste Bormenthal. Cat despre «Pacatele Evei», am avut o reticenta la un moment dat in ceea ce priveste telenovela. La noi cand rostesti acest cuvant te crispezi un pic. Am descoperit cu mirare si cu bucurie in acelasi timp ca a fi implicat in turnarea unei telenovele nu este un lucru de rusine, ba dimpotriva, am vazut foarte multe filme cu pretentii care nu se ridica neaparat la nivelul unei telenovele. Nu sunt adeptul iubirii ne-conditionate a unei telenovele, dar daca e un scenariu decent si cu un rol care sa te incite eu gasesc ca am putea sa continuam sa participam la ele, pentru ca nu ne stirbesc cu nimic imaginea si cariera."

MULTUMIRE
"Nu pot spune ca am avut foarte multe impliniri, desi am facut cateva roluri destul de apreciate, dar ma bucur ca nu mi-am pierdut deloc candoarea si curiozitatea de a descoperi cate ceva nou in continuare, in fiecare zi, in meseria mea" - Mircea Rusu, actor