A debutat ca interpreta in 1974, iar ca textiera ceva mai tarziu. Acum se ocupa de tinerele talente, impreuna cu sotul sau, Cornel Fugaru, organizand Festivalul international al cantecului pentru copii "Steaua de aur". Interpreta si textiera Mirela Fugaru implineste astazi 49 de ani.

"Nu e deloc o povara munca facuta cu placere"

"Fiecare an este o provocare. Trebuie sa uiti ca trecerea anilor inseamna imbatranire. Eu ma straduiesc ca fiecare an sa fie un pas in plus spre maturizare. Sper ca peste un an, cand voi schimba si prefixul, sa pot sa spun ca nu l-am trait degeaba. Nu consider ca aceasta zi de nastere este o sarbatoare. Nu doar o zi pe an trebuie sa o socotim sarbatoare in viata noastra. Sunt sarbatori acele zile in care se intampla ceva frumos, in care avem o mica victorie, o mica satisfactie. Fiecare zi poate sa fie asa. Din pacate, anul ce a trecut a fost cu mult prea multa munca. Ajungem, la un moment dat, la intelepciunea cand realizam ca lasam sa treaca multe bucurii pe langa noi, pentru ca muncim prea mult. Astazi mi-am invitat sotul, feciorul si mama la pranz si am sa petrec ziua mea de nastere in familie. Nu-mi doresc decat sanatate si cat mai multe impliniri pentru mine si pentru toti ai mei. Ca dar, nu-mi doresc nimic material. Am trecut de vremea in care visam la cadouri de acest fel. In ultimele zile m-am bucurat ca am reusit sa-mi renovez cabinetul de stomatologie si il vad ca pe un nou inceput. Sunt o persoana ocupata de dimineata pana seara. Toate cate le fac imi dau satisfactia rezultatului muncii. Nu e deloc o povara munca facuta cu placere. In orice domeniu, succesele ma bucura. Sunt o fire ambitioasa, imi place lupta si, daca se poate, imi place chiar sa inving. Competitia imi da o stare de bine. Ma mobilizeaza orice provocare. Acest an a fost un an in care am scris cateva texte de cantece si mi-a facut placere sa le scriu. Am implinirea ca unele dintre acestea au insotit cantece care au fost premiate. Asta inseamna ca inca mai pot. Poate cea mai mare bucurie pe care o am, uitandu-ma la ultimul an, este aceea ca am avut in casa, datorita sotului meu si mai putin prin aportul meu, foarte multi copii talentati, care au demonstrat ca pot avea deja succes. Cu ei tot timpul in jurul nostru, ne simtim si noi mai tineri. Am certitudinea ca urmeaza o generatie extraordinara de interpreti, de care chiar era nevoie. Imi doresc foarte tare ca baiatul nostru, Vlad, care termina clasa a XII-a, sa-mi faca o mare bucurie. Avem un an cu emotii, un an de cumpana sufleteasca si daca trecem cu bine si de asta, as mai trai o viata. Sunt increzatoare in viitorul lui, pentru ca la varsta asta are atatea usi deschise. Cu certitudine, educatia, cei sapte ani de acasa si ce inveti in familie, conteaza enorm. De la parintii mei am invatat lucrurile care mi-au fost cele mai importante in viata. Nu stiu daca ele m-au pregatit pentru vremurile pe care le traim, dar acestea sunt primele lucruri pe care le-am invatat: sa-mi placa munca, cinstea si sa urasc minciuna. Regrete? Mi-ar fi placut sa vad mai mult din lumea asta si sa stiu mai multe. Am calatorit in diverse parti ale lumii si m-am intalnit cu civilizatii si culturi diferite. M-am simtit bine peste tot si am avut multe de invatat din fiecare loc pe unde am fost. Mi-as fi dorit mai mult, dar eu ii multumesc lui Dumnezeu si pentru atat."