“Sufletul meu se încăpăţânează să rămână pe la 20 de ani, chiar dacă, mereu, mai trece un an...”, spunea Mona Nicolici, care împlineşte astăzi 40 de ani.
“Uneori nu ştiu să spun «nu»...”
“Sufletul meu se încăpăţânează să rămână pe la 20 de ani, chiar dacă, mereu, mai trece un an...”, spunea Mona Nicolici, care împlineşte astăzi 40 de ani.
“Muncesc, alerg, scriu, mă întâlnesc cu oamenii, fac televiziune şi mă ocup de proiectele de responsabilitate socială, lucrul pe care mi l-am dorit întotdeauna.
Politica nu mă tentează. Am rămas consilier la Primărie doar pentru că-mi place să mă implic în problemele comunităţii. Cred că politica nu este locul în care m-aş regăsi, cel puţin nu acum. Nu încetez să sper că lucrurile se vor schimba odată şi odată în bine şi în domeniul ăsta. Aşa că am învăţat să nu mai spun niciodată: «niciodată».
Deviza mea atât în viaţă, cât şi în meserie este ceea le spun de fapt celor din jurul meu: «Fii bun măcar din deşteptăciune, dacă nu din suflet». Deşi la mine totul este din suflet...
Nu cred că poţi face performanţă în meserie fără a plăti preţul vieţii personale. Este foarte important să găseşti un echilibru. De multe ori sacrifici câte puţin din una, câte puţin din cealaltă. Important este să le faci pe rând. Sacrificiile pe care le-am făcut pentru cariera mea? Uneori nu mi-am petrecut Sărbătorile alături de familia mea, alteori nu am dormit nopţile. Şi s-a mai întâmplat şi să merg o perioadă pe un drum pe care nu-l consideram al meu.
Sunt fericită că am rămas independentă, că nu mi-e ruşine să mă uit în oglindă, sunt fericită că lumea se întreabă unde este Mona Nicolici şi nu spune «Of... din nou Mona Nicolici». Sunt fericită că am demonstrat că pot să o iau de la început şi să reuşesc de fiecare dată. Sunt fericită că mă uit la copiii mei şi sunt foarte mândră de ei. Tot ceea ce mi s-a întâmplat s-a dovedit a fi înspre binele meu, indiferent dacă au fost momente în care mi-a părut rău că am luat o decizie sau alta. Nu-mi fac nici un reproş... chiar dacă uneori nu ştiu să spun «nu». Nu am regrete şi spun foarte sincer lucrul acesta.
Vremea trece foarte repede. Sunt cumva neîmpăcată cu vârsta mea biologică, pentru că spiritul meu este altul, mă simt uneori chiar de vârsta copiilor mei. Aş face oricând aceleaşi lucruri pe care le făceam la 20 de ani, mă distrez când pot cu aceeaşi bucurie de atunci. Am învăţat că oamenii care au un spirit tânăr nu îmbătrânesc nici fizic.
Am foarte mulţi prieteni în jur şi oameni cu care vreau să-mi petrec ziua de naştere. Probabil că o să-i chem pe toţi şi o să ne distrăm ca la 20 de ani. De la noul an de viaţă îmi doresc să continuu să fac lucruri importante şi să nu mă pierd în lucruri mărunte.”