Astăzi e ziua ta... Narcis Copcă!

"Am învăţat şi observat ca manager că poţi să iubeşti angajaţii pe care îi conduci, poţi să-i ajuţi şi să le soliciţi exact ceea ce pot mai bine", spunea directorul Spitalului Clinic "Sfânta Maria". Profesorul doctor Narcis Copcă îşi sărbă­toreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Există, trist, un profesionalism al mailaţilor...!"
"Calitatea de doctor este, de fapt, un proiect personal al tinereţii cu care ne vom confrunta tot restul vieţii, indiferent de împliniri sau dezamăgiri. Restul este doar muncă şi consecvenţă... A nu se confunda cu încăpăţânarea lipsită de adap­tare. Desigur, acesta a fost cel mai important proiect profesional al meu. Cel de director nu este decât un pariu - câştigat, aş putea spune, din moment ce peste o lună voi inaugura Spitalul Clinic "Sfânta Maria". Şi acest lucru se întâmplă după câţiva ani de luptă cu un sistem greu de convins, dar nu imposibil.

Am credinţa că, deşi se vorbeşte mult despre criza lichidităţilor, mult mai gravă este criza de model ce caracteri­zează acum societatea noastră. Ta­bloi­dizarea se re­gă­seşte în fiecare ungher al societăţii şi este toxică, mult mai nocivă decât gazul de lup­tă pe termen lung pentru copiii noş­tri. Pătrunsă în medicină, nu va oferi confortul nici pentru medic, nici pentru pa­cient. Şansa de a fi în Europa nu în­seam­nă importul grobian de blugi, fiţe şi ac­ceso­rii care ne transformă viaţa într-un li­ghean smălţuit... În­seamnă, sau ar trebui să în­sem­ne, şansa de a per­se­vera pentru a răspunde pro­pri­ilor nevoi, şansa de a ne evidenţia prin cultură şi capacita­te profesio­nală. Din păcate, profesio­na­lis­mul de odinioară nu mai este nici în fotbal, nici în medicină şi nici în politică. Există, trist, un profesionalism al mai­la­ţilor care ne aruncă, dacă nu luăm mă­suri rapide, într-o epo­că mai tristă decât apar­tenenţa insti­tu­ţio­nală la pa­şalâc. Şi asta pentru că nu vrem să cultivăm mo­dele, de cele mai mul­te ori le demitizăm într-o sim­plă frază. Astfel, Emi­nescu dintr-un ge­niu devine un neînţeles, Coan­dă - un aeroport, iar Victor Babeş - un spital.  Dacă îmi este dor de ceva în aceste zile îmi este dor de a ne regăsi în modele de substanţă. Îmi este dor de tradiţie şi de respon­sabilitate, de un pic mai mult con­ser­va­torism, de ceva mai mult respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi."