x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Nicu Alifantis

0
Autor: Ramona Vintila 31 Mai 2010 - 00:00
Astăzi e ziua ta: Nicu Alifantis


"Uneori îmi vine să scriu,/ alteori îmi vine să cânt,/ de cele mai multe ori îmi vine să tac./ Iertaţi-mă,/ sunt şi eu om!" Într-adevăr, Nicu Alifantis este, după cum el însuşi spune, om... de 56 de ani. 56 de ani pe care îi împlineşte astăzi, şi cu bune, şi cu rele.

"Singurătatea mea,/ marele meu atu/ în faţa lumii în care trăiesc,/ viciul meu,/ ascuns adânc,/ până în străfundurile/ fiinţei mele,/ mă-ndeamnă să-mi aştept/ pacea şi împăcarea,/ întocmai ca bătrânul grec,/ care, pe malul mării,/ îşi privea tăcut corăbiile înecate/ de ultimul măcel/ al sufletului său." Până la această vârstă ofertantă, Grecul a scris şi "scrisori nedesfăcute", din care v-am prezentat mai sus o filă...

Are dor de umblet, îi place teribil de tare să se bucure de viaţă şi să dea piept cu ea, îl emoţionează liniştea copilăriei, tandreţea părinţilor, candoarea bunicilor, tumultul adolescenţei şi Dunărea. "Strada Albiei nr. 4, Evdocsia - mama, Menelaus - tata, Iaiaca - bunica Despina din partea mamei, mânerul porţii mari din fier forjat, iaurgiii, geamgiii, bunica Vergilia şi bunicul Hristu, din partea lui tata, tanti Lica şi unchiul Sami, vărul Leon, baloane roşii, verzi şi albastre, Strada Malului, Stavru şi Lilica, naşii Ţilimidis şi Lala - fata lor, Barba Tase, tanti Virginica şi unchiul Nicu, crâşma lui Arion, lăutarul Afloarei, bragă, rahat, halva, baclavale şi sarailii, ghiudem şi babic, telemea, hamsii, triplu sec şi bere - pentru oamenii mari, Paştele, trăsuri, Grădina Mare, fanfara din chioşc, iernile cu zăpada pân' la streşini, ger de ţi se lipea limba de poartă, Crăciunul, pod de gheaţă peste Dunăre, Balta Brăilei, lupii."

Are momente când este copleşit de nostalgii, dar nu-şi pierde pentru mult timp simţul raţiunii: "Totuşi, trăim în anul 2010, iar ceea ce se vede în jurul nostru este prezentul pe care, vrem, nu vrem, trebuie să-l acceptăm"... 2010 este, pentru Nicu Alifantis, un an cu scântei! Încă din luna ianuarie a aprins chibritul la Cinema Patria cu "Cântece de şemineu". Flacăra s-a făcut mare, iar din album a ieşit şi un vinyl. Iar la 2 iunie, la concertul lui Bob Dylan, Alifantis nu are nevoie de bilet. Intrarea lui va fi pe scenă, în deschiderea unei legende...

"De câte ori omul în sus va privi/ Până cerul să-l vadă de-ajuns?/ Cât de multe urechi necesare îi sunt/ Ca s-audă al gurilor plâns?/ Câţi mai au de murit ca s-aflăm în sfârşit/ Că oameni prea mulţi au pierit?"
Citeşte mai multe despre:   calendar

Serviciul de email marketing furnizat de