"Astăzi e ziua ta..." Nina Cassian

Este o fiinţă eminamente spontană şi nu are nici un fel de deviză. Tot ce işi doreşte este să mai trăiască pentru a-şi vedea noul volum, "Continuum", ce va apărea la inceputul anului viitor. Nina Cassian implineşte astăzi 83 de ani.

"Nici moartea nu mă sperie..."

"Sunt preocupată de sănătatea mea care este foarte şubredă. Am insă o bucurie in perspectivă. La inceputul anului viitor imi va apărea o nouă carte care se numeşte «Continuum». Nu se referă la o continuitate stilistică, ci la una creatoare. Această carte acoperă cam 60 de ani de existenţă, incepănd din ’47 pănă astăzi. Va fi in limba engleză, dar majoritatea poeziilor sunt romăneşti, apărute in Romănia in diferite cărţi ale mele, traduse de mine in engleză, iar cele mai recente sunt scrise direct in engleză. Sper să mai trăiesc să văd această carte.

Poezia este o emanaţie naturală şi nu dispare, dar cititorii de poezie au fost intotdeauna puţini. Este o indeletnicire specioasă şi selectă. Eu insămi care mă doream poetă de cănd aveam 5 ani, nu prea imi plăcea să citesc poezie. M-a apucat mai tărziu, pe la 15 ani. Nu se poate conta pe o masă de cititori, cred că nu va fi posibil niciodată. Poezia cere un antrenament special şi aş spune o structură psihică specială, pe care nu o posedă toţi. Zicala aceea că poetul trebuie să creeze in stare de suferinţă pentru a avea succes este o prejudecată. Suferinţa este un fapt de viaţă. Nu cred in cel care nu cunoaşte gustul suferinţei. Nu cred intr-o fiinţă perpetuu zămbitoare, senină şi fericită. Suferinţa face parte din viaţă şi trebuie să ne-o asumăm.

Nietzsche spunea că destinul este de fapt caracterul. Cred că avea dreptate. Sunt structurată şi mi se intămplă lucruri asemănătoare conform cu structura mea. Nu am avut niciodată un stil precis, nici vestimentar nici in poezie.

Mă mustru pentru că am fost o dreptcredincioasă, că m-am supus anumitor canoane şi am scris nişte poezii proaste. Mă mustru pentru buna mea credinţă, pentru naivitatea mea. Mă felicit că am putut să ies din acea enclavă, din acel prizonierat al limbajului şi că am putut să revin la poezie, la muzică şi la mine insămi.

Am o problemă cu scurgerea timpului, pe care am şi făcut-o publică. Eu nu am avut o senzaţie de trecere de la copilărie la adolescenţă, tinereţe, maturitate, bătrăneţe... Nu simt nici o modificare cu excepţia anatomiei. Mi se pare viaţa mult prea scurtă ca să o mai segmentăm. Bătrăneţea nu mă sperie decăt sub raport fizic. Nici moartea nu mă sperie. Nu programez niciodată nimic. Dacă o să simt să scriu o poezie de ziua mea, o voi face. Soţul meu implineşte la 7 decembrie o vărstă rotundă, 85 de ani. Cred că lui am să-i dedic o poezie. In incheiere, vreau să mulţumesc Jurnalului Naţional pentru că işi aminteşte de mine."