"Astazi e ziua ta..." - Ovidiu Lipan Tandarica

I s-a pus in leagan acest dar divin, nu numai de a bate la tobe, ci de a le face sa cante, de a crea ritmuri, de a crea muzica. Asa crede artistul despre harul pe care il are. Ovidiu Lipan Tandarica implineste astazi 52 de ani.

"Am ramas undeva fara varsta..."

"Trecerea unui an iti da o forta mai mare si e o apropiere mai puternica de spiritual; e un mod de a te cunoaste mai bine. Imi voi sarbatori ziua de nastere intr-un cadru restrans, cu cativa prieteni, fiindca mare chef de sarbatoare nici nu am. Am muncit foarte mult pentru realizarea CD-ului «Getica» si «Bachita». Acum, cred ca imi fac un cadou sa ma relaxez de ziua mea si poate o sa-mi iasa si concertul cu «Bachita» si sper la concertul mare de Pasti. Astea sunt cadourile... Ziua mea e o chestie relativa, o fac cu cativa prieteni mai apropiati, fara mondenitati. Eu am ramas undeva fara varsta; plecand in Germania la 23 de ani, am implinit 24 acolo, la intoarcere aveam 47, deci jumatate din viata petrecandu-mi-o in tara, jumatate acolo, pentru mine a ramas timpul pe undeva pe loc. Pot sa spun ca am ramas pe undeva la 24 de ani, pentru ca ma caracterizeaza locul si pamantul romanesc si acei douazeci si ceva de ani din Germania parca nici nu i-am simtit. Una dintre aniversarile speciale este cand mi s-a nascut copilul, Alexander Leonard. El este Sagetator si de fiecare data in noiembrie trebuie sa fug in Germania sa sarbatorim rapid si sa ma intorc la treaba. Ma simt atat de bine in pielea mea pentru ca, asa cum spuneam, am ajuns foarte tarziu sa incerc sa ma cunosc si sa percep de fapt lumea, dar din momentul in care s-a declansat acel ceva, ma simt foarte bine cu mine. Imi amintesc sigur de copilarie, de acei 7 ani foarte importanti de acasa, cu familia si dupa aceea perioada in care am plecat spre Bucuresti si mi-am luat soarta in maini. Toate lucrurile care nu se duc la bun sfarsit si care necesita mai multa munca si mai mult efort tocmai acelea ma fac mai puternic; de fiecare data ma ridic, si ma ridic si mai puternic si duc fiecare proiect pe care mi l-am propus la bun sfarsit. Eu cred ca regretul este un pas inainte. N-as fi de acord cu proverbul sa stai pe marginea prapastiei si sa te gandesti «Doamne, lasa ca maine o sa fim cu un pas inainte!». Totdeauna am dorit sa fiu mai in planul doi-trei, sa nu ajung acolo, in varful piramidei, pentru ca in momentul acela este foarte greu si poti sa pici foarte repede si foarte adanc."

FILOZOFIE

"Eu cred ca regretul este un pas inainte. N-as fi de acord cu proverbul sa stai pe marginea prapastiei si sa te gandesti «Doamne, lasa ca maine o sa fim cu un pas inainte!». Totdeauna am dorit sa fiu mai in planul doi-trei, sa nu ajung acolo, in varful piramidei, pentru ca in momentul acela este foarte greu si poti sa pici foarte repede si foarte adanc" - Ovidiu Lipan Tandarica, tobosar