Se numara printre cei sapte savanti ORL-isti care conduc Societatea Europeana de ORL. A adus importante inovatii in domeniu, iar anul acesta organizeaza in Romania Congresul mondial latin. Reputatul prof. dr. Dorin Sarafoleanu a implinit ieri 70 de ani.

"Vai de tara care nu stie sa-si respecte doctorii!"

"La ceas aniversar, fac un bilant doar pentru mine, pentru ca nu-mi place sa ma laud. Daca am facut ceva bun, las sa aprecieze bolnavii mei, las sa aprecieze institutiile academice din care fac parte in tara si in strainatate. Sunt mandru de faptul ca, intre cei cinci-sase colaboratori pe care i-am format, am lasat doi de exceptie. Am satisfactia ca am introdus de-a lungul timpului, dupa ’90 incoace, cateva inovatii, tinand pasul cu mersul european al specialitatii. Am organizat, aici, in 1999, primul Congres francofon din istoria specialitatii noastre si, in luna aprilie, sub presedintia mea, tot la Bucuresti, va avea loc un Congres mondial latin. S-au anuntat peste 100 de participanti din toata lumea. Sigur ca am si regrete in drumul parcurs pana acum. Atunci cand esti perfectionist sau intentionezi sa fii, regreti tot ce n-ai putut sa faci, nu din cauza incapacitatii tale, ci a conjuncturii sau conditiilor. Vreau sa-i avertizez, pe cei care conduc destinele poporului si al sanatatii romanesti, ca trebuie mult mai multa atentie pentru sanatate, pentru dezvoltarea sistemului de asistenta. Doctorii romani sunt buni, sunt merituosi si multi oameni din strainatate vin in Romania. Vai de tara care nu stie sa-si respecte doctorii! Am optat pentru aceasta meserie, influentat fiind de o anumita literatura gasita in casa parintilor mei, literatura care astazi nu se mai scrie. Faptul ca existau, in vremea respectiva, mari profesori romani a fost unul din impulsurile care m-au indemnat sa fac Medicina. Am avut sansa sa fiu elevul mai multor profesori celebri din tara. Liderul este intotdeauna ceva important pentru progres. Am incercat sa-i urmez pe cei pe care i-am avut si am incercat la randul meu sa fac acelasi lucru cu elevii mei. Daca am reusit, intrebati-i pe ei. Daca nu am reusit, inseamna ca am trait degeaba. Am un baiat care-mi urmeaza traseul profesional. A fost alegerea lui si si-a asumat toate riscurile de a fi baiatul meu si de a urma aceeasi profesie. Bineinteles ca a avut si toate avantajele pe care eu am putut sa i le ofer din punct de vedere profesional. Imi plac tenisul, pictura, literatura... sunt lucruri necesare pentru o profesie ca a noastra, in care zi de zi vezi numai rau, numai durere, numai suferinta si ai nevoie de compensatie pentru a putea continua. Numai oamenii dezechilibrati nu se impaca cu varsta lor. Trebuie sa o accepti, este un dat. Important este sa te pregatesti, sa stii ce trebuie sa pierzi, sa pierzi cu bunastiinta si sa pui in loc, la ceea ce ai pierdut, alte satisfactii pe care ti le permite varsta."