Profesorul Ioan Scurtu este unul dintre cei mai apreciati istorici romani. A condus multa vreme Arhivele Nationale si Institutul de Istorie "N. Iorga" al Academiei Romane. Acum este prorector al Universitatii "Spiru Haret", profesor la Facultatea de Istorie de la Universitate si la Facultatea de Arhivistica si director general adjunct al Institutului Revolutiei Romane. Pentru ca astazi implineste 66 de ani, ii uram "La multi ani!".

"Ce si-ar putea dori mai mult un om..."

"In ultimii ani, aniversarea zilei de nastere o fac numai cu familia. Membrii familiei mele nu sunt nici mari gurmanzi, nici mari bautori, asa ca ne petrecem ziua discutand diverse. Posibilitatea de a ne intalni cu totii in aceeasi zi este prilej de amintiri, evaluari, planuri... Intalnirea «largita» cu familia si prietenii am lasat-o pentru Sfantul Ioan. Cele mai frumoase cadouri mi le-a oferit sotia mea, Georgeta-Paula, si cei doi copii: Ionut (Ioan-Alexandru) si Georgiana (Georgiana-Margareta). Ca istoric am perceptia «duratei lungi» a istoriei si acest fapt imi permite sa ma detasez in mare masura de cotidian, sa apreciez derularea celor mai multe evenimente ca facand parte dintr-un derizoriu al prezentului. Numai anumite actiuni si fapte vor fi validate in timp si vor deveni istorie, astfel ca agitatia unor oameni politici si chiar colegi de breasla ramane in mare parte energie consumata in zadar. Viata mi-a oferit mai mult decat mi-as fi putut imagina. Fiu de taran sarac din comuna Dochia, judetul Neamt, am ajuns profesor la cea mai mare Universitate din Romania. Am indeplinit functii importante - intre care cea de director general al Arhivelor Nationale si director al Institutului de Istorie "N. Iorga" al Academiei Romane - , am reprezentat stiinta istorica si arhivistica romaneasca la congrese si conferinte internationale. Am publicat peste 40 de carti, dintre care 26 de autor. Am fost singurul director al unui mare institut coordonator de volum al Tratatului de Istoria Romaniei, editat de Academia Romana, nemembru al acestui for stiintific (este vorba despre volumul 8, aparut in anul 2003). Ca urmare a celor 44 de ani de activitate in invatamantul superior am pe intreg cuprinsul tarii fosti studenti, iar intalnirea cu ei imi face o mare placere, indiferent daca sunt profesori intr-un sat oarecare sau au ajuns ambasadori ori membri ai Guvernului Romaniei. Cand ajung la mine in sat si oamenii ma saluta cu «Buna ziua, domnule profesor!», spunandu-mi ca m-au vazut la televizor in nu stiu ce emisiune, parca nu imi vine sa cred ca eu sunt acela. Iar mama mea, la cei 84 de ani, ma intampina cu lacrimi de bucurie si continua sa ma aprecieze ca fiind cea mai scumpa comoara a ei. In fond, ce si-ar putea dori mai mult un om ca mine? Si asa parca este prea mult".