Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesorul Justin Diaconu, fost director al Spitalului de Boli Dermato-Venerice “Scarlat Longhin” din Bucureşti, a împlinit ieri 77 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“E foarte important să ai o anumită structură sufletească ca să te apropii de bolnav”
“Mă duc în fiecare zi la spital pentru că, în afară de faptul că am şi bolnavi, mai am încă în coordonare doctoranzi care se pregătesc pentru susţinerea tezei de doctorat. Din ’94 şi până în prezent am deja 44 de absolvenţi de doctorat. În rest, citesc. În perioada ’72-’74 am fost singurul medic care s-a întors din străinătate, am lucrat în Algeria, am avut 10 cercetători stagiari, în ’95 şi acum au plecat toţi în străinătate. Îmi vine să mor de ciudă. Am auzit, de curând, că în ultimii ani 31.000 de medici au plecat în străinătate şi atunci, mă întreb, cu cine mai rămânem, cine ne mai consultă? Nimeni nu ia nici o măsură ca să-i determine să nu mai plece, nu pleacă nici un medic de plăcere, de bunăvoie. Sunt mâhnit sufleteşte de această situaţie. Eşti adus în situaţia să nu mai crezi în nimic, să nu mai ai nici speranţă. Nu ştiu ce se întâmplă, dar mergem din rău în mai rău.
Profesia de medic este una foarte grea pentru că în afară de faptul că toata viaţa trebuie să citeşti, apar boli noi, medicamente noi, tot felul de noutăţi, iar ca medic trebuie să fii tot timpul pus la punct, trebuie să citeşti toată viaţa până mori, altfel eşti depăşit. Apoi, ca medic trebuie să fii un om cu suflet pentru că în afară de pastiluţe, felul în care te porţi cu pacientul aduce mult mult decât aceste pastiluţe. Trebuie să fii foarte apropiat de el, bolnavul uneori e foarte speriat şi dacă îl iei frumuşel şi discuţi calm cu el, îi explici, îl încurajezi pleacă altfel din cabinetul tău. E foarte important să ai o anumită structură sufletească ca să te apropii de bolnav. Şi ca profesor este necesar să ai acel tact pedagogic. Cel puţin cât aveam cursuri, înainte de a mă pensiona, căutam să fac cursurile cât mai plăcute, mai aruncam şi câte o glumă, astfel încât să trezesc interesul studenţilor, să nu-i plictisesc. Printre cele mai importante lucruri pe care am încercat să le transmit studenţilor mei sunt munca, cinstea şi corectitudinea. Dacă nu munceşti şi nu eşti conştiincios, indiferent ce profesie ai avea, nu faci nimic. De asemenea, trebuie să fii întotdeauna corect, disciplinat, punctual. Când eram în serviciu, eram primul care ajungea la spital şi ultimul care pleca.
Tuturor foştilor mei studenţi, tuturor foştilor mei colegi şi colaboratori le doresc multă sănătate şi să-şi pună la contribuţie forţa ca să fie mai bine pentru bolnavii din ţara asta.”
