Prima sa iubire a fost dansul. A facut mai intai coregrafie si dupa aceea si-a descoperit pasiunea pentru teatru. A jucat in numeroase filme, iar de 26 de ani interpreteaza memorabile roluri pe scena Natio- nalului bucurestean. Actrita Rodica Muresan implineste maine 59 de ani.

"Am fost binecuvantata de Dumnezeu"

"Astazi sunt intr-o zi foarte buna. Sunt bucuroasa ca au avut loc multe evenimente placute in ultimele zile. Intr-o familie de artisti ca a noastra (n.r. sotul, regizorul de film Mircea Muresan, fiica, Cesonia Postelnicu, actrita la Teatrul National), am sarbatorit cum se cuvine implinirea a 40 de ani de cand sotul meu a luat «Le prix de la Premi"re oeuvre›› la sectiunea oficiala de la Cannes. Mai mult decat atat, nepotelul nostru, Matei, a implinit 7 ani chiar saptamana trecuta, a absolvit gradinita cu calificativul «foarte bine›› si culmea e ca serbarea gradinitei a coincis cu ziua lui de nastere, chiar la 26 mai. Este un copil foarte bun, destept, frumos si care ne bucura atat de mult incat ne umple sufletul de o fericire extraordinara. Acestea au fost pana in prezent evenimentele care maine culmineaza cu o serbare in familie pentru mine cu niste prieteni. Cred ca as putea spune cu mana pe inima ca am fost binecuvantata de Dumnezeu pentru ca am o meserie superba, am o familie minunata, am jucat teatru foarte mult, roluri diferite, deci am avut mai multe vieti intr-o viata de om. Ce-si poate dori un om mai mult? Sunt atat de bucuroasa ca am o familie atat de buna si de apropiata si de calda. Cred ca asta spune mult si pentru mine inseamna tot. Cea mai mare satisfactie profesionala mi-a fost data de recunostinta spectatorilor, nu exista nimic sa se compare cu asta pentru ca daca stai pe scena si primesti aplauzele publicului ti se umple sufletul de bucurie iar filmul care ramane pe pelicula e o dovada ca ramane ceva din ce ai facut, din cariera si sper ca vor fi amintiri placute pentru viitor. Actoria e o meserie grea si nu o poate face oricine. Eu am facut intai coregrafie. In clasa a XII-a, cand eram la coregrafie, se faceau diverse spectacole si pentru ca trebuia sa existe si putina poezie pe langa dans, m-am incumetat si am facut eu acest lucru. Asa mi-am descoperit calitatile viitoare si treptat am continuat sa studiez la facultate si am intrat si asa s-a intamplat. Am renuntat la balet si am ramas cu teatrul, dar nu pot sa spun ce mult m-a ajutat liceul de coregrafie. In meseria asta sa te misti bine pe scena este foarte important. Pot sa spun ca in film cel mai drag rol, desi toate sunt foarte frumoase, dar cel mai drag a fost in «O lebada iarna››. Acolo imi jucam putin si inceputurile copilariei, pe care le-am petrecut la scoala de coregrafie. In film, chiar jucam o balerina. Mi-a placut foarte mult pentru ca mi-a dat niste stari combinate extraordinare. Si filmul a fost foarte, foarte bine facut si foarte bun. Culmea este ca in Romania niciodata nu a fost dat la televiziune. La televiziunile vecine l-am vazut, la noi nu, desi filmul este facut in 1983 cu o distributie exceptionala. Daca am un sot regizor de film sigur ca am primit sfaturi bune si competente. Asa ca din punctul asta de vedere pentru film am fost ajutata, prin sfaturi profesionale, extraordinar de bine, pentru ca a avut cine sa ma indrume, iar in teatru diferitii regizori mari cu care am lucrat, toti au fost extraordinari de buni cu mine si m-au ajutat totdeauna, ceea ce vreau sa spun ca le multumesc pana la cer."