"Astazi e ziua ta..." - Romeo Vanica

Muzica pe care a compus-o a dainuit peste ani. Numele lui este asociat in special cu cel al trupei "Mondial", celebra in anii ’70. De astazi, Romeo Vanica invata sa-si numere anii cu sase in fata.

"Fiecare are varsta pe care i-o arata sufletul..."

"Primesc noul an din viata mea cu un ochi in spate, pentru ca schimb prefixul, desi eu spun ca nu implinesc decat 39 de ani si vreo 200 de luni... De astazi o sa incep cu sase in fata, fac 60 de ani. Este un numar care te indeamna la bilanturi, de asta spun cu un ochi in spate, dar si cu un ochi jumate in fata, pentru ca in ultima instanta fiecare are varsta pe care i-o arata sufletul, inima, conceptiile si modul de gandire. Aceasta varsta de bilant ma indeamna sa privesc viitorul an cu multe sperante, dorinte, proiecte personale si profesionale. Ziua de nastere pentru mine este ceva foarte important si nu cred ca aniversarea in sine e cea care conteaza, ci modul in care te raportezi la ceea ce ai facut si la ceea ce ai de facut, la ce nu ai facut, la ce doresti sa refaci din ce ai facut... Nu am tinut niciodata sa fac aniversari fastuoase. Pentru mine, aniversarile au insemnat mai mult un indemn la interiorizare. Mi-au reusit multe in viata, dar mai am si foarte multe proiecte pe care nu le-am dus la capat. As vrea ca anul viitor sa fie mai concesiv cu mine si sa-mi dea posibilitatea sa realizez mai multe lucruri. Pentru un om, implinirile trebuie despartite pe doua campuri de lupta: profesional si familial. Pe plan profesional am realizat niste piese care au ramas in constiinta multor generatii, iar pe plan familial sunt cei doi copii ai mei. Baiatului meu, Romeo Vanica Junior, i-au reusit niste chestii dragute in formatia «Van Noizz», lui si Mariei Radu. M-am nascut intr-un mediu muzical, tatal meu, compozitorul si dirijorul Ion Vanica, este cel care a infiintat, in 1945, Corul de Copii al Radiodifuziunii. Pot sa spun ca sunt, probabil, persoana cu cea mai indelungata prezenta in Radiodifuziunea Romana; de la 3-4 ani, tata ma aducea si ma mai si atarna pe cate-un pupitru sau pe un scaun la repetitii. De atatia ani tot bantui prin cladirea Radiodifuziunii. Dinainte de a intra la Conservator i-am avut in preajma mea pe Cornel Constantiniu, Mihai Constantinescu, a urmat prietenia cu Ileana Popovici si multi altii. Primele piese le-am facut inca din anii de liceu, atunci au fost primele incercari, mai mult sau mai putin reusite."