“Sunt un om pentru care cea mai mare plăcere este să citească şi să savureze tot ceea ce reprezintă o culme fie în ştiinţă, fie în artă, şi mărturisesc că mai multe satisfacţii trag din această lectură decât din ceea ce eu personal am făcut”, spunea reputatul academician. Solomon Marcus împlineşte mâine 83 de ani.
“Sunt un om pentru care cea mai mare plăcere este să citească şi să savureze tot ceea ce reprezintă o culme fie în ştiinţă, fie în artă, şi mărturisesc că mai multe satisfacţii trag din această lectură decât din ceea ce eu personal am făcut”, spunea reputatul academician. Solomon Marcus împlineşte mâine 83 de ani.
“M-am apropiat de matematică într-un mod mai puţin obişnuit. Cei mai mulţi cercetători în acest domeniu s-au recrutat dintre cei care au strălucit în şcoală la matematică, s-au ilustrat la concursuri, olimpiade de matematică. Eu nu am venit în acest sens spre matematică. Am ajuns aici venind dinspre pasiunea mea pentru literatură. Acest lucru a marcat tipul de matematică pe care l-am făcut. Bucuria mea a fost să constat că ceea ce am făcut a fost validat de Comunitatea Profesională Internaţională a Matematicienilor. La vreo zece ani după ce am început cercetarea în domeniul matematicii, m-am îndreptat spre lingvistică. La începutul anilor ’60 am descoperit că pasiunea mea de adolescent şi de tânăr pentru literatură venea din interesul meu pentru limbaj. De aceea m-a pasionat în primul rând poezia de limbaj, cum ar fi Tudor Arghezi mai mult decât Lucian Blaga. Itinerariul a fost de la literatură la matematică şi de la matematică la lingvistică. Am publicat una dintre primele Monografii din lume de lingvistică matematică. După 7 ani am revenit la studiul poeziei. Aşa am publicat în 1970 cartea «Poetica matematică», tradusă în germană, sârbo-croată şi în multe alte limbi. În cele din urmă am ajuns la semiotică, ştiinţa semnelor, unde am căpătat o recunoaştere internaţională. Am fost timp de zece ani vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Semiotică şi în tot acest timp, marcat fiind de interesul pentru limbaj şi pentru matematică, am lucrat puternic în domeniul informaticii teoretice. În toate aceste domenii marea mea satisfacţie a fost faptul că am reuşit să pornesc discipoli de mare valoare.
Proiectele mele nu sunt mai sărace azi decât au fost acum zece sau 20 de ani. Am în stadiul de corectură o nouă ediţie a cărţii «Timpul». De asemenea, colaborez cu o editură internaţională din Milano care mi-a publicat în 2007 o carte de aproape 600 de pagini şi care m-a invitat să editez şi în acest an o lucrare. Lucrul care îmi dă cea mai mare satisfacţie acum, deşi multe dintre lucrările mele au avut un ecou foarte puternic, este faptul că văd cât de mulţi tineri şi mai puţini tineri de azi simt nevoia să mărturisească ceea ce îmi datorează. Această capacitate de a-i seduce pe cei cărora li te adresezi îţi dă o mare satisfacţie şi o mare răspundere în acelaşi timp. La această vârstă, în afară de sănătate, cel mai mult îmi doresc să reuşesc să rămân în contact cu generaţiile mai tinere.”