"Astăzi e ziua ta..." - Sorin Alexandrescu

Este nepotul de soră al profesorului, scriitorului, filosofului, eseistului, istoricului religiilor român Mircea Eliade, fiul Corinei Eliade. A emigrat în anii ’70 în Olanda, unde a funcţionat ca profesor la unul dintre cele mai mari departamente româneşti din Occident, Universitatea din Amsterdam. Sorin Alexandrescu împlineşte astăzi 71 de ani.

Este nepotul de soră al profesorului, scriitorului, filosofului, eseistului, istoricului religiilor român Mircea Eliade, fiul Corinei Eliade. A emigrat în anii ’70 în Olanda, unde a funcţionat ca profesor la unul dintre cele mai mari departamente româneşti din Occident, Universitatea din Amsterdam. Sorin Alexandrescu împlineşte astăzi 71 de ani.

"Îmi doresc mai multă relaxare în România"

"Am început prin a face critică literară curentă, de întîmpinare, cum se spune în diverse reviste. M-am îndepărtat treptat de acest gen literar, fiindcă mi s-a părut prea impresionist: totul părea improvizat. Aşa m-am îndreptat spre domenii care mi se păreau cu un grad de ştiinţificitate mai ridicat. M-am apropiat de stilistică şi poetică şi mai tîrziu m-am îndreptat spre semiotică literară, apoi semiotică vizuală, domenii în care analiza unor texte sau a unor imagini se bazează pe un fundament teoretic mai serios. Mă ocup de analiza imaginii vizuale, fotografie, dar şi pictură, uneori imagini care ţin de reclamă sau de design. Eu am şi fondat la Universitatea Bucureşti un Institut de Studiu al Imaginii, care a devenit un Centru de Excelenţă în acest domeniu. Un al doilea domeniu la care niciodată nu am renunţat a fost acela de Istorie Culturală a României. Am avut întotdeauna un dublu interes: o parte teoretică şi o parte legată de istoria şi cultura română. În acest ultim domeniu mă ocup mai ales de perioada interbelică sub formă de studiu al modernităţii şi al modernismului.

Idealurile de la începuturile mele literare, erau determinate de faptul că, fiind în România, visam în contextul de atunci, în primul rînd la o anumită liberalizare, dacă nu chiar la desfiinţarea cenzurii comuniste, şi la libertatea totală de a scrie. În momentul în care am plecat în Olanda şi am locuit acolo cîteva decenii desigur că acest ideal nu-şi mai avea rostul, pentru că acolo exista libertatea necesară, şi mi-am dorit doar cît mai multă originalitate în ce scriam.

Mi-am îndeplinit «misiunea» în Olanda, în sensul că am realizat tot ce voiam. Am devenit profesor de foarte tînăr, am înfiinţat un institut de studii al Universităţii din Amsterdam, am publicat reviste, am scris foarte mult, peste 25 de cărţi, am primit o medalie de la regina Olandei în momentul în care mi-am încheiat cariera. Mai mult nu cred că puteam realiza şi din acest punct de vedere nu am nici un fel de regret. Întoarcerea în ţară s-a datorat faptului că am avut impresia în anii ’90 că se va progresa mult mai rapid în ţară decît s-a întîmplat în realitate în anii 2000. Or, din acest punct de vedere am anumite deziluzii.

De la anul ce urmează în viaţa mea mi-aş dori să public cărţile la care lucrez acum. În rest îmi doresc în această ţară mai multă relaxare, mai puţină violenţă politică, de limbaj şi mai puţină mitocănie."