Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iubeşte tot ceea ce face, indiferent că e vorba de teatru, film, muzică sau televiziune. N-a fost niciodată un vânător de premii, însă nici nu poate spune că nu i-au făcut plăcere atunci când le-a primit. “Dar, pentru mine, cel mai mare premiu e atunci când văd sala plină la spectacolele mele, iar publicul pleacă acasă încărcat emoţional şi mulţumit”, ne povestea apreciatul artist Ştefan Bănică. Vineri, 18 octombrie, împlineşte 46 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Nu mi-am dorit niciodată să fiu un tip “la modă”
“Cred că în continuare, undeva în mine, mai există copilul şi adolescentul care visează...”
“Talentul e un dar de la Dumnezeu, dar a-ţi cultiva talentul e un dar pe care ţi-l oferi singur. Sunt un om norocos, am doi copii minunaţi, am o profesie pe care o ador şi care îmi oferă atâtea statisfacţii prin simplul fapt că pot să bucur alţi oameni prin ceea ce fac. Dar norocul în meserie, fără pasiune şi constanţă în muncă, nu e suficient. În viaţă trebuie să ştii să apreciezi norocul, atunci când apare.
Cred că viaţa însăşi este un miracol, pentru că îţi oferă în fiecare zi posibilitatea de a descoperi alte miracole. Atâta timp cât reuşeşti să te bucuri de ceea ce ai, de ceea ce eşti şi de ce ţi se întâmplă, te poţi considera un om împlinit. Caut să redescopăr bucuria pe care ţi-o oferă lucrurile simple şi să-mi trăiesc viaţa cât mai frumos cu putinţă. Nu reuşesc întotdeauna, dar mă preocupă.
Nebuniile inspirate din viaţa mea au fost cele în care am crezut încă dinainte să conştientizez acest lucru. Nu mi-am dorit niciodată să fiu un tip «la modă». În momentul în care am început să cânt rock’n’roll nimeni nu dădea vreo şansă acestui stil muzical în România, la începutul anilor ’90. Pentru mine, rock’n’roll-ul a fost o nebunie inspirată. Dacă ar fi să pun o etichetă peste ceea ce se întâmplă acum în muzica românească, aceea ar fi: căutare.
Cred că în continuare, undeva în mine, mai există copilul şi adolescentul care visează, se bucură, are energie, îşi doreşte să facă lucruri şi care se întâlneşte cu maturitatea vârstei pe care o am acum. Cel de acum, faţă de adolescentul rebel, are responsabilităţi, în primul rând faţă de copiii lui, faţă de el şi faţă de cei din jurul lui. Şi ştie să aprecieze altfel şansele care i se dau. Fiecare perioadă din viaţă are frumuseţea şi unicitatea ei.
Teama, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi pe scenă, este de a nu trăi momentul, de a nu mă plafona! Nu contează nici ce a fost, nici cât ai făcut sau ce vei face, contează ce faci acum. Altfel, intri în clişee, fie de viaţă, fie de scenă. Teama de a nu fi deschis pentru a privi realitatea aşa cum este.
Cred în continuare în oamenii pasionaţi de ceea ce fac, care îi respectă pe ceilalţi, astfel respectându-se pe ei înşişi.”
Citește pe Antena3.ro
