"Astazi e ziua ta..." - Stefan Sileanu

Exceleaza in roluri dramatice, iar vocea sa este una pe care nu o poti uita cu usurinta. A stat in preajma unor mari pictori care l-au indrumat. Teatrul i-a oferit satisfactii extraordinare, dar isi doreste cat mai multe expozitii. Artistul Stefan Sileanu implineste astazi 66 de ani.

"Este greu sa-ti pui singur eticheta"

"Privesc anul urmator cu speranta pentru ca intentionez sa pun in scena o piesa la Teatrul «Nottara», in care voi juca alaturi de fiica mea. Apoi voi juca in «Padurea», tot alaturi de fiica mea. De anul trecut joc in «Padurea», la «Nottara», dar spectacolul va fi reluat din decembrie. Voi face apoi o cerere la Uniunea Artistilor Plastici, al carei membru sunt de multa vreme, pentru ca vreau sa deschid o expozitie. De trei ani nu am mai aparut in salile din Bucuresti cu o expozitie personala. In curand voi juca in serialul «Cuscrele». E ceva la care lucrez acum, asa ca am toate motivele sa primesc anul care vine cu speranta. De ziua mea voi sta acasa, voi primi telefoane de la prieteni, probabil si vizite. Am o varsta la care nu mai iubesc cheful, o varsta la care am devenit reflexiv. Cea mai mare satisfactie pentru mine este ca am doi copii extrem de reusiti. Fiul meu, care este regizor artistic la National TV, si fiica mea, care este actrita. Satisfactia, dar si bucuria ca tot ceea ce am insamantat in ei rodeste foarte bine si sunt fericit pentru ei, mai ales cand ii vad cum evolueaza ei ca oameni si ca artisti. Am stat mult in Delta anul care a trecut, am o casa la Sfantu Gheorghe, si daca am vreun regret este ca nu am stat mai mult. Acolo pescuiesc, acolo ma inspir pentru tablourile mele, acolo primesc prieteni. Sunt o gramada de lucruri pe care nu as putea sa le fac. De exemplu, nu as putea sa fiu rau cu cineva. Consider ca este partea cea mai urata la caracterul unui om. Enorm de multe lucruri ma fac sa zambesc, iar domeniul politicii este o sursa inepuizabila de umor. Ma supara enorm cand vad atata imitatie. Imitatie la ceea ce vine de afara. Vad cum unii fura pur si simplu din muzica unor compozitori sau in salile de pictura cum copiaza altii fara jena pictori cunoscuti de afara. Stiu muzicieni care au facut cariere fabuloase aici imitand artisti consacrati din America sau din Occident. Am primit, din fericire, in tineretea mea enorm de multe sfaturi bune de la niste oameni pe care nu contenesc niciodata sa-i pomenesc cum ar fi Corneliu Baba sau Tuculescu, oameni pe care i-am cunoscut in tinerete, mi-au dat sfaturi extraordinare, m-au canalizat catre cultura. M-au pus sa ascult muzica, mi-au recomandat carti necesare, care trebuia citite neaparat. Nu stiu sa ma definesc ca persoana. Cred ca sunt un om normal. Incerc sa fiu normal. Am o inclinatie spre romantism. Mi-e greu sa ma definesc. Este greu sa-ti pui singur o eticheta." (Loreta Popa)