"Astăzi e ziua ta..." - Vasile Şeicaru

Abia apăruse cu "Aruncarea in valuri" la televizor cănd a hotărăt să renunţe la catedra de educaţie fizică din Galaţi şi să se apuce serios de muzică. "Atunci am făcut-o fără să mă găndesc prea mult… Acum, mă găndesc că aş face-o din nou dacă ar trebui să retrăiesc acele zile", spune artistul. Astăzi Vasile Şeicaru işi sărbătoreşte ziua de naştere.

"Nu ştiu să mă uit cu ură către cer"

Abia apăruse cu "Aruncarea in valuri" la televizor cănd a hotărăt să renunţe la catedra de educaţie fizică din Galaţi şi să se apuce serios de muzică. "Atunci am făcut-o fără să mă găndesc prea mult… Acum, mă găndesc că aş face-o din nou dacă ar trebui să retrăiesc acele zile", spune artistul. Astăzi Vasile Şeicaru işi sărbătoreşte ziua de naştere.

"Astăzi voi v-aţi adus aminte că e ziua mea! E un mod in care aş fi vrut să fiu felicitat! Nu demult, tinerii parcă se aplecau cu mai mult respect şi iubire către poezie, către un anumit gen de muzică mai puţin pretenţios, mai direct ca mod de exprimare, mai lipsit de orgolii, de vanităţi şi de fitze (cum e folk-ul, de exemplu). Destinul acestei muzici nu e unul pierdut... Sunt mulţi tineri care ascultă, citesc şi trăiesc in acest spirit. E vorba de alegere. Folk-ul iţi intinde o mănă inflorită pe care poţi s-o atingi sau nu.

Pentru mine primăvara vine cu lumină, mă poate regăsi uneori cu un zămbet trist, dar asta doar pentru o clipă. Viaţa e frumoasă oricum, numai că ne dăm seama de asta alteori prea tărziu. Ea este un miracol care ni se intămplă in fiecare zi, pe cănd noi suntem ocupaţi cu altceva (parcă Bob Dylan spunea, nu?). Ţi se pare că muzica e sufocată prea des de zgomot, de indiferenţă sau de uitare? Nu dispera, caut-o pe cea potrivită! Eu, cănd vreau să-ţi scriu un căntec nou, nu chem nici o muză. Pur şi simplu mă găndesc la aşteptarea ta şi uneori căntecul se naşte. Aşa mă intălnesc eu cu tine!… Cea mai prolifică realizare? Zece albume de autor şi apariţia pe lume a fiului meu, Mihnea, intr-o zi fastă de toamnă. Dacă am regrete? Poate că am, dar asta e altă poveste, pe care ţi-aş spune-o altădată! Acum vrei să-mi spui «La mulţi ani!», şi eu mă bucur … puţini s-au găndit!

Rareori mă uit in cartea de identitate. Ea este in fond doar un act ca oricare altul, pe care il arăţi uneori pentru a ţi se recunoaşte codul numeric personal. Anii trecuţi şi cei rămaşi ţin de cătă iubire ai consumat, de cătă mai eşti in stare, de căt de repede poţi fugi de rău sau de căt de mult il cauţi pe Dumnezeu! Eu ştiu că el există, chiar dacă uneori mă mai incearcă. Principalul lucru care mi se intămplă in continuare e că nu ştiu să mă uit cu ură către cer! Poate că ar trebui să incerci şi tu!

Mai am multe să-ţi ofer: un album nou, un Jurnal (www.seicaru.ro) de citit, dacă vrei să afli mai multe despre mine, un loc in vreo sală de spectacol. Tu trebuie doar să vii la intălnire!

…O, biet actor /o, biet artist /rolurile mor /viaţa e un teatru trist…? / …Nu mai cred de mult că ar putea fi aşa… Te sfătuiesc să faci la fel! Mulţumesc mult că ţi-ai făcut timp să vii la ziua mea!"

Â

Sfat

"…O, biet actor /o, biet artist /rolurile mor /viaţa e un teatru trist…? / …Nu mai cred de mult că ar putea fi aşa… Te sfătuiesc să faci la fel!"

Vasile Şeicaru artist