"Astăzi e ziua ta..." Victor Socaciu

"Nici nu ştiţi cât de frumoasă poate fi tristeţea. De cele mai multe ori este o izbăvire. Credeţi-mă, veselia e mai tristă şi chiar mai urâtă. Ascultaţi un cântec trist cu inima. Veţi simţi apoi ca din senin o bucurie lăuntrică de a trăi...", spunea apreciatul cantautor. Victor Socaciu împlineşte astăzi 55 de ani.

 "Am pierdut mult timp pe drumuri..."

"Nici nu ştiţi cât de frumoasă poate fi tristeţea. De cele mai multe ori este o izbăvire. Credeţi-mă, veselia e mai tristă şi chiar mai urâtă. Ascultaţi un cântec trist cu inima. Veţi simţi apoi ca din senin o bucurie lăuntrică de a trăi...", spunea apreciatul cantautor. Victor Socaciu împlineşte astăzi 55 de ani.

"Fac planuri pentru anul 2008 şi sper ca unele dintre ele, pe care le-am început cu ceva timp în urmă să le definitivez. În acelaşi timp sper ca unele proiecte, pe care le am în vizor, să prindă contur cât mai repede cu putinţă. În februarie încep înregistrările pentru un nou album, iar undeva la începutul lui martie sper să şi fac lansarea acestuia. O dată cu trecerea timpului, mi-a rămas o poftă mare pentru creaţie, mai puţin pentru turnee şi călătorii.

În general plec de la anumite idei şi scriu cântecele de la ideea pe care vreau s-o relev. Mai există însă şi celălalt drum: scriu muzica şi apoi adaptez textul.

Nevoia de a comunica m-a adus pe scenă. Primele mele ieşiri ca şi cantautor s-au petrecut din această pricină, îmi doream să comunic. Eu sunt cântăreţul unor mesaje, care sunt ale mele, ale generaţiei mele.

Sunt multe momente de care îmi aduc aminte cu mare plăcere. Unul din ele, care îmi vine acum în minte... Eram într-un spectacol la Polivalentă cu Cenaclul Flacăra. Cântam «Oameni de zăpadă». Era o iarnă bogată în zăpadă, aşa cum este acum afară. Am cântat cu ochii închişi. În timp ce eu cântam, spectatorii au venit şi au lăsat buchete de flori la picioarele mele. Nu am observat decât în momentul în care cântecul s-a terminat. Am deschis ochii şi m-am trezit în mijlocul unei grădini cu flori. Eram la începutul carierei şi m-a marcat foarte mult. Mai ales în ultimii ani s-a întâmplat să cânt, să închei un recital şi lumea să se ridice în picioare şi să mă aplaude, arătându-mi un respect care m-a încurajat şi mă încurajează să merg înainte.

Nu pot să mă felicit pentru nimic, pentru că harul artei mele vine de la părinţii mei şi de la Dumnezeu. Eu nu am nici un merit. Ce am făcut rău sigur că-mi aparţine, şi e numai vina mea. Lucrul de care îmi pare cel mai rău este că am pierdut mult timp pe drumuri, chiar către sălile de spectacole din ţară sau din afara ei şi că acest timp puteam să-l dedic creaţiei.

O carte despre viaţa mea, cred că ar fi un roman... substitutul amurgului.

Ziua de naştere o voi petrece în familie şi mai puţin, de data aceasta, cu prietenii, deşi este o cifră rotundă. Am să rămân în familie la o cină de taină...

De la noul an de viaţă îmi doresc să nu mă iau prea în serios, pentru că aş deveni ridicol."