Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O actriţă care joacă naivitatea cu ocheade complice, cu o maliţie ivită arareori din vocea ce se sparge într-o acută bine chibzuită să dea sens comic replicii. Cine poate rezista zâmbetului ei mieros cu perfidie şi prostuţ cu inteligenţă? Este actriţă din toate fibrele, iar premiile din ultima vreme reprezintă cea mai spectaculoasă biruinţă. Virginia Mirea şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
A avut apariţii sporadice în film, dar acest lucru nu a deranjat-o. Ce-i drept nimeni nu-i poate uita rolul din "Cuibul de viespi"... Astăzi nu mai există un complex al actorului care face teatru, dar nu e distribuit şi în filme. La Virginia Mirea, graţia are flexibilitatea lamei de oţel. Nu a existat personaj fără nerv în cariera sa, mai toate au scos scântei.
Şi-a înţeles profund personajele, iar atuul i-a fost mereu talentul.
"De ziua mea voi sărbători în cerc restrâns, pentru că nu am mulţi prieteni. Am undeva, ascunsă, o nemulţumire. M-aş bucura dacă leafa unui actor nu ar fi egală cu leafa unui şofer de la RATB. Faptul că am fost ignoraţi de atât de mult timp mă cam deranjează. Mă bate gândul în ultima vreme să-mi schimb ţara dacă aş putea, cât mai repede cu putinţă. Sentimentele mele sunt amestecate, sunt şi foarte fericită şi destul de dezamăgită. Având în vedere că sunt sănătoasă şi că meseria pe care nu m-a obligat nimeni să o am o fac cu mare pasiune, plăcere, pentru oamenii care vin să mă aplaude, mă plac şi mă iubesc, pot să spun că sunt fericită. Sunt un om optimist, dar sunt dezamăgită de lucrurile ce se întâmplă lângă noi, aşa că nu aş vrea să pară desuetă declaraţia mea de fericire.
Anul acesta am luat două premii care mă onorează, Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă şi Premiul Primăriei pentru cea mai bună actriţă a stagiunii acesteia, deci am motive să fiu mulţumită. Joc în spectacole importante alături de actori importanţi. Îmi iubesc publicul, colegii, iubesc scena. Am jucat în foarte multe piese, cu foarte mulţi regizori importanţi... Sfaturile pe care le-am urmat le-am primit de la oameni în care am crezut şi au fost modele, importanţi.
Am avut-o ca profesoară pe Sanda Manu, o regizoare formidabilă, extraordinară. Primul meu profesor a fost Petrică Gheorghiu, un actor remarcabil al Teatrului Bulandra; m-a preţuit mult profesorul meu Octavian Cotescu, de altfel m-a şi vrut la clasa lui. Deşi Comedia a fost destinul meu, am făcut faţă cu brio şi unor spectacole care nu au fost de comedie. M-a îmbogăţit foarte tare şi experienţa cu Andrei Şerban. M-am simţit extraordinar de bine şi în «Casa Zoikăi». Ar trebui să ne respectăm mai mult, să învăţăm să ne iubim. Să ştim cum să ne iubim. Am cam politizat declaraţia mea de ziua mea de naştere, dar mi-ar plăcea să trăiesc mai bine! Nu bine... Mai bine."
