Astăzi e ziua ta: Voicu Enăchescu

Părinţilor săi le datorează extrem de mult ceea ce a reuşit să facă în viaţă. Ei s-au gândit şi se pare că au fost inspiraţi să-i pună o vioară în mână. A început de la vârsta de 6 ani studiul viorii. În urma unui accident al copilăriei şi-a rupt mâna stângă şi nu a mai putut conti­nua studiul. Fiind atras de muzica corală şi având şansa de a-l întâlni pe unul dintre cei mai înzestraţi şi fascinanţi dirijori de cor pe care i-a avut România, Ion Vanica, peste ani a îmbrăţişat această carieră. Directorul Centrului Naţional de Artă Tinerimea Română, Voicu Enăchescu, împlineşte astăzi 67 de ani. La mulţi ani!


"Am iubit şi iubesc oamenii"
"Aşa cum se întâmplă în fiecare an, luna mai este extrem de bogată în manifestări cultural-artistice în care suntem implicaţi atât eu, cât şi instituţia pe care o conduc, Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română. După un concert susţinut de Corul de Cameră Preludiu la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti în cadrul stagiunii corale bucu­reştene «Paul Constantinescu», organizată de Asociaţia Naţională Corală din România, sâmbătă, 22 mai, am fost oaspeţii oraşului Alba-Iulia, unde, la invitaţia Înalt Prea Sfinţitului Andrei Andreicuţ, am sus­ţinut un concert de muzică religioasă la Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe Române cu prilejul sărbă­toririi a 80 de ani de activitate a Corului «SF. Treime» al Catedralei.

De asemenea, aici a avut loc şi adunarea generală anuală a Aso­ciaţiei Naţionale Corale din România la care am participat în calitate de preşedinte. Celelalte colective artistice ale instituţiei (Orchestra de Ca­meră PHILARMONIA, Ansamblul de Muzică Contemporană ARCHÄEUS, Ansamblul Folcloric CUNUNA CARPA­ŢILOR) au, de ase­menea, o agendă destul de încărcată care cuprinde concerte şi spectacole în ţară şi în străinătate.

Sunt mulţumit că până la această vârstă am rea­lizat unele lucruri deosebite şi sper ca şi pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, să duc la bun sfârşit numeroasele proiecte pe care mi le-am propus, cu toate că, în ceea ce priveşte cultura, situaţia nu e prea grozavă.

De-a lungul vieţii mele am încercat să cultiv în conştiinţa tinerilor cu care am lucrat respectul pentru muncă, pentru calitate, dra­gostea faţă de oameni, cultul pentru adevăr, cinstea, onestitatea. Nu suport minciuna, im­postura, aroganţa şi nici oamenii care nu au simţul umorului şi al ridicolului.

În cele peste şase decenii de viaţă am avut, fireşte, şi bucurii, şi necazuri. Lucrurile rele le-am dat uitării, iar cele plăcute au fost mult prea multe ca să le pot enumera.

Din copilărie până în ziua de astăzi mi-am iubit părinţii, am iubit oamenii şi pe Dumnezeu, iar în ultimii ani întreaga mea afecţiune se îndreaptă către cei doi nepoţi ai mei, co­moara cea mai de preţ a întregii familii.

Celor care mă apreciază şi mă iubesc, dar şi celorlalţi le doresc sănătate, linişte su­fle­tească şi o viaţă plină de bucurii."