Azi e ziua ta, Aurel Storin

“Ştiu să primesc înfrângerea ca pe o formă de victorie amânată”  

Mă autoevaluez – deci exist

O viaţă închinată divertismentului artistic... Aurel Storin a împlinit ieri 77 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Observ, cu tăcută discreţie, că, dintr-o viaţă care începe să nu mai fie puţină, fiecare zi aniversară a mea adaugă sau reduce câte ceva din mine: în fiecare an sunt altul decât am fost anul trecut... Nu ştiu, s-ar putea să fie o formă de miracol.

Toate dosarele de cadre sau de personal, care m-au însoţit vrând-nevrând pe parcursul vieţii mele, conţin o mulţime de evaluări despre mine, unele false sau controversate. Nimeni nu m-a întrebat niciodată care este propria mea evaluare. Abia astăzi îndrăznesc să le răspund: A te evalua mi se pare un gest de respect faţă de sine şi de ceilalţi. O măsură între vanitate şi modestie. O cumpănă între minciună şi adevăr. O punte între ignoranţă şi cunoaştere, între a fi şi a nu fi. Mă autoevaluez – deci exist.

Subsemnatul sunt un tip temperat, protocolar şi cu sete de bună-cuviinţă. Lucrând o viaţă în domeniul divertismentului artistic, am avut de luptat cu vulgaritatea şi mitocănia care, uneori, m-au învins, fiind mai răspândite şi având susţinere-n popor.

Ştiu să primesc înfrângerea ca pe o formă de victorie amânată. În tinereţe, mi se spunea pentru zâmbetul enigmatic cu care ştiam să tac.

Scriu mai bine decât vorbesc şi vorbesc mai lent decât gândesc. Pot să conduc echipe mici şi mijlocii, am oroare de mulţimi. Am învăţat dintr-o experienţă destul de îndelungată că unde-i lume multă nu e lume bună.

Sunt un optimist latent. Aplauzele mi se par mai mult zgomote decât gesturi de apreciere. Mi-e milă de aplaudaci.

Cred în democraţie. Mi se pare absolut firesc ca minoritatea să se supună majorităţii. Cu toate acestea, nu pot să nu mă gândesc uneori că nu există nimeni pe lume care să-mi poată garanta că majoritatea are întotdeauna dreptate…”