Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Aş reveni, cu drag, în sala de gimnastică, dar asta depinde de o motivaţie foarte puternică şi de un suport financiar solid”
A avut o viaţă grea în sport, nimeni nu i-a oferit nimic pe tavă, a muncit pentru fiecare medalie pe care a obţinut-o. În cazul ei nu a fost valabilă zicala “cu mult talent, puţină muncă”, ci invers. Cariera ei a fost una de succes. Se bucură că nu a muncit degeaba toţi aceşti ani, că sacrificiul făcut nu a fost în zadar, că a reprezentat cu demnitate România. Mulţi dintre cei care se apucă de un sport ştiu când este începutul, dar prea puţini ştiu când este sfârşitul. “Îţi doreşti să faci multe lucruri, îţi trasezi obiective şi la un moment dat te trezeşti că o accidentare te obligă să renunţi la viaţa sportivă. De aceea mă bucur că am avut o carieră lungă, cu multe bucurii”, spunea una dintre cele mai iubite gimnaste românce, Sandra Izbaşa, actualmente coordonator de imagine al Clubului Steaua. Ieri a împlinit 24 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”
Zilele ei sunt acum mult mai relaxate faţă de cele petrecute în lotul de gimnastică. “Sunt coordonator de imagine al Clubului Steaua şi îmi ocup timpul cu diverse acţiuni constructive.”
A început gimnastica la vârsta de 4 ani, neştiind ce o aşteaptă. “Părinţii mei îşi doreau să practic un sport pentru a mă dezvolta armonios şI pentru a-mi consuma energia într-un mod constructiv, în sală, într-un loc ferit de probleme. Aşa s-a dezvoltat pasiunea mea pentru sportul pe care l-am practicat 19 ani.” Gimnastica a format-o ca om, ceea ce este acum este datorită antrenorilor, părinţilor, profesorilor şi “mulţumesc acestui drum, ca să spun aşa, pentru că l-am făcut constructiv, nu am pierdut timpul degeaba în sală. Aveam nevoie de educaţia pe care am primit-o pentru că ştim că, în viaţa de zi cu zi, copiii sau adolescenţii nu mai au aceeaşi atracţie faţă de sport. Le mulţumesc din suflet tuturor care au stat alături de mine şI m-au ghidat pe un drum atât de frumos.”
Îşi aminteşte de cel mai dificil moment al carierei sale, “a fost în 2009 când m-am accidentat înaintea CM. Eram în plină formă, îmi doream din suflet să cuceresc cât mai multe medalii şi totul s-a terminat într-o fracţiune de secundă, când m-am accidentat la sol.”
A făcut cam tot ceea ce şi-a dorit, cu măsură, “nu pot să spun că-mi doream neapărat să fac ceva după ce mă lăsam de gimnastică. Munca mea a rămas tot către sala de gimanastică, aş reveni cu drag, dacă s-ar putea, dar dacă nu se va ivi această şansă, sunt mulţumită de tot ceea ce am realizat în toţi anii mei de gimnastică. Revenirea mea în sală depinde de o motivaţie foarte puternică şi de un suport financiar solid.”
Nu ştie ce ar mai putea dezvălui cititorilor pentru că a spus câte puţin despre ea în fiecare interviu, dar... “sunt la fel de modestă cum eram şi atunci când am început să practic sportul care m-a consacrat, nu m-am schimbat deloc pentru că îmi place să rămân cu picioarele pe pământ.”
La 24 de ani îşi doreşte sănătate, sănătate, sănătate... “Îmi doresc să merg pe un drum cu succes, crescând, cu motivaţie. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine de ziua mea şi mi-au trimis mesaje deosebite, dar şi prietenilor care care au participat la aniversarea mea, a fost o aniversare deosebită.”
