Cum erau strandurile Bucurestiului interbelic? Cel mai cunoscut era Lido, in spatele hotelului cu acelasi nume. Mai era Bragadiru (sau Izvor, cum s-a numit mai tarziu, dupa razboi) si Floreasca. "Ilustratiunea Romana" din 26 iunie 1935 realizeaza o trecere in revista a strandurilor Capitalei. Concluzia este ca, daca in zilele noastre strandurile au evoluat (oarecum), caldura a ramas aceeasi.

Vara anului 1935. Rochii de voal, suficient de transparente, uneori chiar si fara sutien. Femeile isi fereau tenul de arsita soarelui, fie cu umbrelute japoneze, fie cu palarii de paie cu borurile foarte largi. Pentru cei care nu plecasera din Bucuresti, locurile privilegiate ale unor astfel de promenade sau mondenitati erau "Soseaua", Calea Victoriei, "Bulevardul" (aceasta denumire generica se referea la zona dintre Piata Universitatii si Piata Romana de astazi), plus Parcul Cismigiu. Grupuri mici de prieteni sau vecini se opreau la cate o terasa ori cafenea pentru a servi prajituri, serbet in apa rece ca gheata, cafea sau chiar "mezelicuri", cum se numeau pe atunci aperitivele.

Lumea isi impartea vara in doua perioade distincte: iulie - la mare, august - la munte. Exodul intrerupea marile baluri sau serate bucurestene pana la inceputul toamnei. Pe deasupra, se inchidea si stagiunea teatrala si muzicala, la fel ca astazi, deci se goleau teatrele, salile de concerte, expozitiile. Artistii plastici, ca si scriitorii sau actorii, se duceau la Balcic, la Carmen Sylva (Eforie Sud, de azi), iar in august, fie pe Valea Prahovei, fie la tara, pe la rude sau la prieteni. Familiile cu bani multi alegeau de obicei Balcicul sau Constanta. Printre toate acestea, exista si alternativa numita strand. Prezentata de Ilustratiunea Romana din iunie 1935.

IDILE DE STRAND. "Ce binefacere mai mare poate sa existe pentru bucuresteanul potopit de caldura torida a verii decat un colt de umbra si un bazin cu apa rece? Iata ce s-a daruit din belsug in ultimii ani, cetatenilor, care nu-si pot permite binefacerile unei plaje naturale si ale unor ape neingradite de beton. Vast, mai mult sau mai putin elegant, cu bazine cu apa schimbatoare, strandul Kisselef, frecventat astazi mai mult de sportivi si mica burghezie cu parale, care nu are ce face dimineata, sau scapa dupa-amiaza de la birou.

In spatele cabinelor, la umbra, se infiripeaza idile «de strand». Perechile se departeaza in micul parc, soptindu-si proaspetele cuvinte inflorite pe buze, o data cu primele micsunele.

PATEURI NATIONALE. Aceasta in timpul saptamanii, caci duminica, strandul e potopit de o lume amestecata, care rasufla de suferintele intregii saptamani, racorindu-se in bazinul tulburat.

La Lido e mai mult local de dans decat de strand. O lume de snobi se agita in valurile artificiale. Aici se pot vedea ultimele modele de costume de baie si de camasa lipita de trup. Sticla cu vin se pune la racit in garla si pe nisipul plajei se consuma pui fripti de acasa si pateuri nationale.

Pentru adevaratii sportivi si pentru mica protipendada a Capitalei s-a deschis noul strand Bragadiru, cu ultimele amenajari moderne. Iar pentru incalzitii romantici Snagovul ofera o plaja amestecata cu padure... Iata un scurt itinerar sentimental al strandurilor bucurestene, care din unul s-au facut sase, prin evolutia caldurilor ucigatoare".

Alte vremuri si mirosuri Canicula Bucurestiului interbelic ataca la fel de fierbinte ca si in zilele noastre. Uneori era atat de cald, incat se inmuia asfaltul (cum se intampla si acum). In magazine si in localuri nu existau decat ventilatoare, dar ele nu faceau fata intotdeauna. Multi dintre bucuresteni ieseau la plimbare dupa lasarea serii, pentru ca trecusera masinile cu stropitoare, iar noaptea mai racorea aerul. Seara, daca nu se opreau la vreun restaurant, bucurestenii inchiriau barci cu panze sau vasle de la unul dintre cluburile nautice care se aflau pe malul Herastraului. Cei care au prins acele vremuri spun ca in tramvai, chiar si pe cea mai mare caldura, nu mirosea a transpiratie, ci a colonie sau lavanda...

Sfaturi - In vilegiatura

Din bagajele dvs. nu trebuie sa lipseasca niciodata ceea ce medicii numesc «o trusa de urgenta». Adica: o sticluta cuprinzand alcool de menta, care va fi luat pe cateva bucatele de zahar in cazul unor digestii grele, sau al unei indispozitii nu prea grave; (...) un pachetel cu bicarbonat de sodiu pentru dureri de stomac si o sticluta cu picaturi de Davila pentru acelasi scop; (...) o sticluta cu alcool de 95 grade; tinctura de iod proaspata; comprese; vata; talc; apa de Colonia si putin amoniac, impotriva intepaturilor de insecte.

Daca va faceti vilegiatura la mare, nu uitati ca primele zile va puteti simti prost din cauza schimbarii aerului si a excesului de insolatie. Oricat de dornic ati fi sa va bronzati, nu uitati ca in primele cinci zile nu trebuie sa va expuneti gol, pe plaja, mai mult de zece minute. Orice exces in aceste zile de inceput se va solda cu arsuri destul de suparatoare, care va vor taia mult din placerile vilegiaturii. Muntele cere si el - pentru unele persoane - o perioada de aclimatizare. Si, mai ales, el cere prudenta vestimentara. Nu sunt rare cazurile cand, in plina vara, se abate o ninsoare. De aceea, garderoba dvs. de vilegiaturist trebuie sa fie gata sa faca fata tuturor surprizelor. (din "Ilustratiunea Romana", nr. din 29 iunie 1938)

---

"Plecati in vilegiatura? Ganditi-va intai la buzunarul dvs. De aceea, inainte de a va prezenta la ghiseul de bilete - fie ca plecati in tara, fie ca plecati in strainatate - consultati amanuntit tarifele si reducerile la care aveti dreptul. Fiecare ban economisit din cheltuielile de calatorie poate fi transformat in cursul vacantei in liniste sau distractii. Ganditi-va apoi la sanatatea dvs. Nu plecati in vilegiatura daca va simtiti rau, daca urmati un tratament sau o dieta care pretind prezenta medicului, daca va simtiti indispus in zilele dinaintea plecarii. Oboseala drumului, schimbarea apei si a alimentatiei pot agrava o stare de dezechilibru a organismului". (din Ilustratiunea Romana, nr. din 29 iunie, 1938)

---

Heliofobia - Frica de soare

Contemporanii «nostri» au un cult pentru soare. (…) Exista intr-adevar si persoane carora soarele le face rau. Este in general vorba despre persoane de sex feminin, care se gasesc in epoca menopauzei sau imediat dupa aceasta. Un medic francez, dr. Crouzel, care s-a ocupat mult cu aceasta chestiune, a constatat ca heliofobia apare aproape totdeauna ca o consecinta a gripei. Faptul ca heliofobia se manifesta numai la sexul femenin si la persoane mai in varsta se explica prin marea sensibilitate a persoanelor ce fac parte din aceasta categorie. (…) Schimbarile ce se produc la aceasta epoca in echilibrul humoral al femeii o predispune pe aceasta la tot felul de afectiuni si multe conditiuni care inainte nu aveau nici o influenta asupra ei, determina acum cele mai grave tulburari. Nu ne poate deci mira prea mult ca astfel de persoane - - mai ales in urma unei maladii atat de debilitante ca gripa - devin ultrasensibile fata de razele solare. Curios este insa faptul ca persoanele atinse de heliofobie contracteaza obiceiul - cel putin bizar - de a-si acoperi in mod continuu capul. (...)". (din Ilustratiunea Romana, nr. din 26 iunie 1935)